În căutarea lui Don Quijote

Sînt unul din nenumărații cititori pasionați de romanul lui Miguel de Cervantes Saavedra. Dar este cu adevărat Don Quijote un roman în înțelesul modern al cuvîntului? Pentru a răspunde la această întrebare, consideră Daniel Eisenberg, e bine să ne gîndim la intenția lui Cervantes. Care a fost intenția autorului? Cum a fost înțeleasă această carte de către cititorii ei contemporani?

E foarte posibil ca atît Cervantes cît și cititorii lui de atunci să fi văzut, în aventurile lui Don Quijote, altceva decît exegeții de astăzi. Avem impresia că Miguel de Cervantes a vrut să critice romanele cavalerești, în declin la începutul secolului al XVII-lea. Daniel Eisenberg crede că această idee i-a fost străină lui Cervantes. Autorul lui Don Quijote nu a intenționat să redacteze o satiră a genului cavaleresc. Dimpotrivă: Cervantes a vrut să compună un roman cavaleresc veritabil. Dar nu a avut timp să-și ducă intenția la capăt.

ASTROLOGIA

Drumul lung al astrologiei

In articolul anterior, am continuat periplul prin istoria astrologiei pana la inceputurile crestinismului. Ar mai trebui mentionat si faptul ca, separat de sistemul dezvoltat de catre sumerieni si caldeeni, in Orientul Indepartat s-au dezvoltat doua sisteme unice cum ar fi cel indian si cel chinezesc. Aceste doua popoare au avut evolutia sa diferita fata de cea din Orientul Apropiat si din Europa, nota cea mai caracteristica fiind aceea a plasarii omului intr-un mediu fata de care trebuia sa fie in perfecta armonie prin dualitatea si echilibrul perfect ilustrate de yin-yang. Totodata mayasii si tibetanii isi au propria evolutie in cea ce priveste astrologia.

In Europa, in perioada imediat anterioara aparitiei crestinismului si in primele secole ale mileniului al doilea, astrologia a ocupat un loc central in cultura. De asemenea ea a jucat un rol important in istoria Romei republicane, in Islamul medieval si in Europa Renasterii. Romanii au preluat astrologia de la greci si au practicat-o la scara larga, Augustus (62 i.Ch. - 14 d.Ch) fiind primul imparat roman care a fost preocupat de studiul astrologiei. In secolele urmatoare, multe figuri politice din lumea occidentala medievala si-au aratat deschiderea catre studiul astrelor, bazandu-si toate deciziile pe sfatul astrologilor sau, cum li se spunea acestora, "matematicienilor".

De altfel, se poate spune fara a exagera ca adevaratii conducatori erau astrologii; de cele mai multe ori prieteni si apropiati ai capetelor incoronate, ei erau cei fara de care nu se lua nicio decizie importanta. Este foarte usor, cu mintea noastra orientata stiintific conform vremurilor in care traim, sa catalogam aceste obiceiuri ca facand dovada unei inclinatii exagerate catre fantasmagoric, insa pentru a discerne adevarul este suficient sa ne intrebam ce credibilitate ar mai fi avut un astrolog care ar fi facut o predictie falsa in conditiile in care, in functie de sfaturile acestuia, un regat ar fi putut sa atinga gloria sau sa piara? Pozitia privilegiata a "cautatorilor in stele" era intemeiata pe exactitatea de netagaduit a observatiilor lor si pe calitatea sfaturilor pe care le dadeau nobililor si monarhilor.

Astrele predispun, dar omul dispune

spune Ptolemeu

Fundamentele astrologiei occidentale sunt reprezentate de scrierile lui Ptomeleu (sec. II d.Ch.), matematician, geograf, astronom, muzician, astrolog grec. El nu numai ca a scris carti de baza pentru astrologia practicata astazi, dar a lasat in urma si calcule astronomice foarte exacte. Tot el este cel care a pronuntat faimosul dicton "astrele predispun, dar omul dispune" ca o ilustrare a faptului ca mesajul astral reprezinta numai o predispozitie si nu un dat, liberul arbitru al omului fiind cat se poate de valid chiar si in contextul influentelor miscarilor planetare.

Ptolemeu

Toate manuscrisele oculte vechi, inclusiv Biblia, abunda in astrologie. Se stie ca Moise a interzis studiul astrologiei, insa el a facut acest lucru, cel mai probabil, pentru a inlatura studiul nestiintific al acesteia, practicat la scara larga in acea perioada. Este lesne de inteles ca in acele timpuri accesul la tablite astrologice era foarte limitat intrucat educatia in sine era ceva rarisim, de aceea numarul falsilor astrologi si predictiile incorecte ale acestora, la fel ca si in zilele noastre, ajunsesera o adevarata problema generala.

In Grecia antica Pitagora, Platon si Aristotel erau in mod direct interesati de studiul astrelor, iarHipocrat spunea ca "cel care este ignorant cu privire la stiinta astrologiei merita mai degraba numele de prost decat de om al stiintelor". La scoala lui Pitagora se studiau in mod obligatoriu matematica si astrologie, aceasta din urma fiind studiata in corelatie cu sunetul ("muzica sferelor") si cu numerele. Sistemul solar si intreg universul erau vazute ca fiind o mare simfonie in care fiecare astru emite nota sa particulara intr-o gama universala.

Kabbala si Talmudul evreilor se bazeaza pe principii aflate in stransa corelare cu astrologia, o mare importanta jucand-o valoarea numerelor planetare si cea a literelor din albatebul ebraic. Zoharul, o alta carte de baza in doctrina ezoterica evreiasca, compara cosmosul cu omul si face corelatii intre ei.

Biserica crestina a avut o relatie lunga si schimbatoare cu astrologia. Inceputurile crestinatatii se leaga nu numai de o acceptare a acesteia din urma, ci chiar de practicarea ei, marturie fiind abundenta de simboluri astrologice sau ezoterice atat in vechile practici crestine, cat si in biserici si catedrale. Biblia insasi abunda (inca - avand in vedere ca variantele care au ajuns pana la noi sunt rezultatul a multor etape de cenzurare, rescriere si traducere a textelor originale) in referiri la astre, cea mai cunoscuta dintre ele fiind aceea a stelei care i-a condus pe magi la locul nasterii Mantuitorului.

Daca imparatul Constantin a dat, in secolul al IV-lea, edictul care a pus intr-un con de umba astrologia prin condamnarea ei drept forma de idolatrie si demonism, este pentru ca noua religie crestina nu putea avea castig de cauza intr-o lume populata de zei si credinte pagane, de planete si mesaje astrale, destin individual si predictii astrologice. Astfel de decizii istorice au rareori motive abstracte si conceptuale iar istoria ne-a aratat ca motivele din spatele lor sunt intotdeauna cat se poate de concrete, legate in special de cautarea puterii (politica si economica). Biserica a dus mai departe atitudinea fata de practicarea astrologiei si a raspandit-o cu atata convingere incat si astazi ea reprezinta pentru multi oameni un argument impotriva studiului astrologic. Ideile si conceptele se raspandesc de la o generatie la alta si isi gasesc continuitate prin sustinerea pe care o ofera comoditatea de a nu pune cea mai sanatoasa intrebare din lume inainte de a accepta un adevar, si anume "de ce?".

Totusi inalti prelati si oameni ai Bisericii au continuat sa acorde credit astrologiei in ciuda atitudinii generale a Bisericii fata de aceasta. Este bine cunoscut interesul catre acest subiect al lui Albert Magnus (1195 - 1280), filosof, calugar dominican si episcop si profesor al lui Toma D'Aquino. El este cel care a spus ca "tot ceea ce produc natura si arta este condus de fortele celeste. Zodiile de pe cer si corpurile ceresti au existat inaintea tuturor celorlalte lucruri create si prin urmare influenteaza tot ceea ce a aparut in existenta dupa ele."

Albert Magnus

Gasim astrologi sau sustinatori ai astrologiei si printre papi sau alti prelati, cum ar fi cardinalul Pierre D'Ailly (1350 - 1425), Papa Silvestru al II-lea (946 - 1003), Papa Ioan al XXI-lea (1215 - 1277). Toma D'Aquino, discipol al lui Albert Magnus, calugar dominican ca si acesta, teolog si filosof , spunea: "Corpurile ceresti sunt cauza a tot ceea ce se petrece in aceasta lume. Ele influenteaza actiunile omului in mod direct, dar nu toate actiunile cauzate de ele sunt inevitabile."

Supravietuirea astrologiei si a stiintei clasice (in special matematica, astronomia si medicina) datoreaza foarte mult arabilor care, incepand din secolul VIII, au readus practicarea lor in Europa. Dupa cateva secole in care Europa a fost faramitata in razboaie si in invazii dupa caderea Romei, o perioada in care decaderea s-a manifestat la toate nivelurile, infuzia de eruditie adusa de arabi a revitalizat spiritul bolnav al batranului continent. Astrologia lui Ptolemeu a fost adoptata de arabi si a ajuns inapoi in Europa mult dezvoltata, ea fiind studiata in centre importante stabilite in Bagdad, Damasc, Siria, Iraq. In perioada de glorie a Islamului (sec. IX - XI) s-au atins culmi foarte inalte in studiu astronomiei si astrologiei iar in aceasta perioada astronomia era considerata doar o unealta necesara in practicarea astrologiei.

Mari ganditori ai lumii au studiat sau au acordat credibilitate astrologiei, printre numele cele mai figurand Dante ("Astrologia este cea mai sublima, mai nobila stiinta, fara nicio greseala." sau "Este fara indoiala ca sta in puterea omului sa inteleaga pe Dumnezeu, creatorul cerurilor, si vointa sa prin miscarea lor"), Roger Bacon (1214 - 1294), Guido Bonatti (1223 - 1300, astrolog de curte al lui Frederick al II-lea), Giordano Bruno (1548 - 1600), Jacob Boehme (1575 - 1624), Spinoza (1632 - 1677). Hieronymus de Manfredi, profesor de medicina la universitatea din Bologna (cca 1460) a combinat astrologia cu medicina. Paracelsus (1493 - 1541) a studiat in special influenta planetelor asupra regnului vegetal si mineral si a descoperit un numar mare de remedii comparand microcosmosul (omul) cu macrocosmosul (sistemul nostru solar), pe baza intuitiei si a logicii.

Kepler (1571 - 1630), faimosul astronom si matematician, era si astrolog. Este bine cunoscut ca i-a prezis lui Wallenstein (politician si conducator suprem al armatei in Imperiul habsburg, 1583 - 1634), pe atunci tanar si necunoscut, viitoarea sa glorie. A prezis anumite detalii cu privie la cariera acestuia, la dusmanii pe care si-i va face, la cautarea faimei si gloriei, la casatoria sa, la finantele sale precum si ziua exacta a mortii lui. Alte figuri marcante care au studiat astrologia si i-au acordat credibilitate au fost Leibniz (1646 - 1716), Goethe (1749 - 1832), Shakespeare (1564 - 1616),Walter Scott (1771 - 1832).

Este interesant de adaugat ca Pico della Mirandola (1463 - 1494), un ardent oponent al astrologiei, a murit in ziua si la ora exacta pe care i-o prevazusera astrologii.

sa rezisti.....

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept..... 

Codul bunelor maniere in educatia copilului

 

Educatia unui copil nu se limiteaza doar la a-l invata sa scrie, sa citeasca si sa calculeze. El trebuie sa invete si cum sa se comporte cu ceilalti, iar asta e raspunderea ta. Obisnuieste-l de mic cu bunele maniere. Sunt cheia catre succesul lui social.

Un copil manierat se va descurca mai bine in relatiile sociale si se va simti mai confortabil in prezenta celorlalti decat unul caruia ii lipsesc cei 7 ani de-acasa. Probabil ca cea mai buna modalitate de a-l obisnui cu bunele maniere este sa fiti voi, parintii, un bun model pentru el. Incepe sa il inveti lucrurile simple inca de la varsta frageda: sa salute, sa spuna "te rog" si "multumesc". Dar buna crestere nu trebuie sa se opreasca aici.

Va trebui sa stie ce se cuvine si ce nu la masa, intr-o vizita, la o petrecere si chiar intr-o discutie cu un prieten apropiat. Bunele maniere ii modeleaza comportamentul in societate si il invata ce inseamna respectul. Iar copiii respectuosi vor fi tratati cu respect. Asadar, cum il inveti bunele maniere?

Ce faci si ce nu faci
A-l invata bunele maniere este un proces zilnic, care va dura in timp si vei avea multe ocazii sa il indrumi in directia corecta. Tine minte aceste sfaturi:
- Chiar daca a gresit de cateva ori, nu te grabi sa tragi concluzia ca este prost crescut sau ca tu ai uitat ceva foarte important. Este posibil sa aiba nevoie doar de una sau doua lectii de bune maniere pentru ca problema sa se rezolve.

- Explica-i clar si invata-l ce anume trebuie sa faca sau nu. In loc sa ii spui un scurt (si pentru el greu de inteles): "Nu mai fi atat de grosolan", spune-i: "Nu este politicos sa ragai la masa, dar, daca o faci, se cuvine sa iti ceri scuze". Sau, daca zbiara prin casa, nu-i spune: "Inceteaza cu tipetele in casa", ci fii mai blanda, ca sa inteleaga in fond ce astepti de la el: "Te rog, nu mai ridica vocea in casa".
- Daca cel mic isi exprima sentimentele folosind expresii sau atitudini mai putin politicoase, nu i-o reteza scurt, ci incearca sa reformulezi. De exemplu, cand el zice: "Iahh, imi vine sa vars cand vad chestia asta verde", tu corecteaza-l spunand: "Frumos ar fi fost sa spui ca nu iti place deloc spanacul".

- Fii intelegatoare si accepta-i greselile. Aminteste-ti ca nu este inca suficient de matur pentru a sti bine cum trebuie sa se comporte in anumite situatii. Si noi, adultii, gresim adeseori, daramite ei...
Educatia se face doar acasa, cu discretie, in familie. Nu ii tine prelegeri si nu il critica in public, nu il umili si nu il jigni fata de straini, chiar daca greseala a fost destul de mare. A-i face lui o scena de fata cu altii dovedeste ca nici tu nu ai prea fost atenta la lectiile de bune maniere.
Fii consecventa. L-ai invatat de la doi ani sa spuna "te rog" si "multumesc"? La 6 ani este evident ca ar trebui sa le foloseasca.
Oricum, procesul de educatie nu se opreste la o anumita varsta. Nu e niciodata prea tarziu ca sa invete ceva!

Pana la 3 ani
Chiar daca cel mic este nazuros, obraznic sau suparacios, nu trebuie sa confunzi comportamentul lui cu lipsa de maniere - este o etapa fireasca a dezvoltarii sale. Pana la varsta de 3 ani nu te astepta sa cunoasca si sa respecte mai mult de una - doua reguli de politete. Desigur, nu este prea devreme sa il inveti sa utilizeze formule ca "te rog", "multumesc", "buna ziua" si "la revedere". Incurajeaza-l sa le foloseasca nu doar cu strainii, ci si in familie. Astfel, nu uita ca, dupa ce ii oferi paharul cu apa pe care ti l-a cerut, sa ii amintesti: "Acum, spune multumesc". Fii un bun exemplu pentru el - comporta-te calm si manierat, fara tipete si expresii deplasate si adreseaza-te politicos atat lui, cat si celorlalti din casa. Astfel, devii tu insati un exemplu. Pe de alta parte, nu uita sa il feliciti si sa il lauzi ori de cate ori micutul se dovedeste bine crescut.

Intre 3 si 5 ani
Cu putina creativitate, il poti ajuta pe micutul tau de 3 sau 4 ani sa inteleaga de ce unele lucruri trebuie facute intr-un anume fel. Joaca este cel mai simplu mod. Inventeaza jocuri in care el sa fie actorul principal. Propune-i sa fie gazda si tu musafir.
Va invata cum sa isi trateze invitatii: sa le serveasca prajiturele sau, pur si simplu, sa poarte o conversatie politicoasa. Gandeste-te la situatiile cu care te confrunti tu zi de zi si vei gasi pentru el numeroase roluri: poate fi vanzator sau cumparator intr-un magazin, poate fi patron sau angajat, sofer sau prietenul unei persoane importante pe care el o admira.

El se va distra, iar tu iti vei atinge scopul: cu fiecare rol jucat, micutul va deveni tot mai constient de modul in care actiunile si cuvintele sale afecteaza sentimentele celor din jur. Foloseste-te si de povesti, de carticele cu imagini, de muzica sau casete video cu desene animate.

Intre 5 si 7 ani
O data ce incep sa mearga la gradinita, cei mici devin tot mai independenti. Pentru ca nu vei fi tot timpul alaturi de el, va trebui sa ii dezvolti mai mult capacitatea de a comunica cu cei din colectivitate, copii si adulti. Acum ar trebui sa cunoasca si sa respecte manierele de baza la masa, sa poarte o conversatie cu adultii, sa stie cum sa faca si cum sa primeasca un compliment.

De acum inainte va participa mai activ la reuniunile de familie, la vizite, la aniversari, etc. Poti incepe sa ii supraveghezi interventiile in discutii si sa ii explici ca este politicos sa il lase pe celalalt sa termine ce are de spus. Foloseste-te de exemplele din viata de zi cu zi, de la gradinita, de pe strada, dar fara sa faci pe profesoara. Nu il ameninta, folosind expresii ca: "Sa nu te prind ca faci vreodata ca Andrei, ca iti rup urechile". Cand greseste, atrage-i atentia si aminteste-i ce are de facut.

Intre 8 si 10 ani
Este varsta la care cei "7 ani de acasa" trebuie sa se fixeze definitiv in comportamentul copilului tau. Metoda pe care o poti folosi este cea clasica, adica a unei continue repetitii. Daca pana acum i-ai mai trecut, uneori, cu vederea lipsa de buna cuviinta, acum a venit momentul cand trebuie sa fii mai categorica. In unele cazuri poti recurge chiar la mici pedepse (ii interzici de exemplu, televizorul, nu il mai lasi sa iasa afara la joaca cu prietenii, nu mai are voie o luna sa vada nici un film, etc.).

De asemenea, daca intr-o anumita imprejurare (in vizita, la o aniversare, etc.) s-a comportat ireprosabil, merita o recompensa, cat de mica. Daca a gresit, nu il critica de fata cu alte persoane straine. La aceasta varsta se simte foarte stanjenit daca i se face morala in public si va avea tendinta sa procedeze exact pe dos. Continua sa ii cultivi respectul pentru cei din jur.

Ce ar trebuie sa stie:
Pana la 3 ani
- sa salute si sa raspunda la salut ("buna ziua", "buna seara", "la revedere")
- sa spuna "multumesc", "te rog, "cu placere"
- sa dea mana cu cineva

Intre 3 si 5 ani
- sa spuna "Pardon"
- sa bata la usa cand intra intr-o incapere
- sa ceara permisiunea ("Mami, imi dai voie sa..." sau "Pot sa...")
- sa foloseasca batista

Intre 5 si 7 ani
- sa raspunda cuviincios la telefon - sa se prezinte, sa nu tipe in receptor si sa nu lase interlocutorul sa astepte la telefon
- sa isi ceara scuze atunci cand greseste
- sa stie sa ofere si sa primeasca un dar
- sa nu intrerupa conversatia adultilor
- sa intrebuinteze corect tacamurile

Intre 8 si 10 ani
- sa respecte bunele maniere la masa (sa nu soarba, sa nu plescaie, sa nu tina coatele pe masa, sa nu se intinda peste masa, sa nu gesticuleze cu tacamurile, sa nu manance cu cutitul, etc.)
- daca primeste o cutie de bomboane, politetea ii cere sa o desfaca si sa ii serveasca pe ceilalti
- sa nu dea replici rautacioase despre colegi (si, in nici un caz, cand acestia sunt de fata).

talente ale piticilor!

exista oare?

Farmece, magie si vraji

Exista oare vraji? Ce crede biserica noastra Ortodoxa? Sigur ca exista vraji, si, desigur Biserica noastra cunoaste lucrul acesta si le combate.In secolul nostru exista un numar mare de oameni care sufera din pricina magiei. In continuare vom incerca, cu cuvinte simple si clare, sa va facem o ideie despre ce este magia, vrajitoriile, ce sunt vrajitorii , precum si pe ce categorie de oameni ii influenteaza vrajile. Vom incerca sa ii ajutam pe aceea care sufera din cauza magiei, aratandu-le modalitati prin care se pot dezlega vrajile si lucrarea satanei, si cum pe viitor sa se fereasca de acestea.

Fie ca aceste articole sa-i ajute pe fratii nostri suferinzi, care au cazut victime vrajitoriei si satanei, si sa-i calauzeasca la mantuirea sufletelor si trupurilor. Amin.

Magia si demonismul

Se stie ca satanismul inseamna adorarea lui Lucifer, ca vrajile sunt ceremonii executate de preotii lor, care sunt numiti de catre popor “vrajitori”, si ca dorinta lui Lucifer sa fie adorat ca “Dumnezeu” se va indeplini in cele din urma o data cu venirea lui Antihrist, cel ce se va aseza in Templul lui Solomon si va cere sa fie adorat ca Dumnezeu. Astfel satanismul va deveni in final “religia lui Antihrist”.

DURERILE MENSTRUALE

Mai mult de 50% din femei au dureri provocate de crampele menstruale. Crampele se concentreaza de obicei in zona pelvica si a abdomenului superior, dar pot fi resimtite si in zona mijlocului si a picioarelor.



Din punct de vedere al mecanismului crampele sunt asemenatoare durerilor din timpul nasterii. Uterul se contracta pentru a deschide cervixul (gatul uterului) in asa fel incat copilul sa poata fi impins. 

In acelasi mod este eliminat si sangele menstrual. De cele mai multe ori, dupa mai multi ani de menstruatie sau dupa nastere, deschiderea cervicala se largeste. 

Astfel, contractiile uterului nu mai sunt atat de puternice cand elibereaza sangele menstrual.

Drept consecinta, crampele sunt mai putin dureroase.

Durerea menstruala poate de asemenea sa provina de la insusi procesul de sangerare. 

In timpul sangerarii muschii uterului sunt alimentati cu o cantitate mai mica de sange si acest lucru rezulta in durere.

Cum pot fi evitate crampele?


Cateodata metodele simple sunt cele mai bune pentru a evita disconfortul in timpul mentruatiei. Iata cateva solutii:

consumarea unei cantitati mai mici de sare ajuta la reducerea fluidului;

odihna sau somnul reduc starea de oboseala care creste in acesta perioada;

exercitiile fizice ajuta la: reducerea durerii la femeile tinere (cauzeaza eliberarea unor substante chimice numite endorfine care au efect de calmare), imbunatatirea starii de dispozitie;

consumati legume, cereale, nuci si fructe;

mergeti la un salon de masaje.


Sportul contribuie la marirea cantitatii de oxigen din sange asigurand o imbunatatire a circulatiei la nivelul pelvisului.

Hormonii din organismul tau sunt foarte sensibili la dieta. Crampele indica deseori o alimentatie necorespunzatoare. De aceea este necesar sa mananci sanatos si sa faci cat mai multa miscare.

Contractiile musculare si coordonarea lor de catre sistemul nervos sunt tinute sub control de 2 minerale: calciu si magneziu.

Asadar, in perioada menstruala este recomandata administrarea acestor doua minerale, dar si a altor substante cum ar fi:

complex de vitamina B;

vitamina E;

coenzima Q10.

Daca este nevoie, doctorul va va recomanda calmante puternice sau diuretice, sau chiar contraceptive. Un efect secundar al contraceptivelor este si diminuarea crampelor menstruale.

De evitat:

tampoanele interne (multe femei au constatat ca tampoanele interne intensifica durerile menstruale);

consumul de carne rosie, zahar rafinat, lapte sau grasimi;

cafeina (creste tensiunea si subtiaza vasele de sange).

Exploziile solare aduc sfârșitul lumii?

Sfârșitul lumii în care trăim pare să fie tot mai aproape, cel puțin așa spun o serie de specialiști din întreaga lume. Care ar fi cauza dezastrului? Exploziile solare tot mai puternice din anul 2013!

Calendarul mayaşilor, nesfârșitele discuții despre catastrofele naturale care urmează să acompanieze viitorul și temerile legate de exploziile solare tot mai dese par să umple tot mai mult paginile ziarelor și programele de la televizor. Să fie acestea adevărate? Un răspuns sigur nu ți-l putem garanta! Însă îți putem prezenta cele mai în vogă opinii legate de fenomenul exploziilor solare care ar urma să ne aducă sfârșitul în viitorul apropiat.

Cum se produc exploziile

Explozia solară se produce când energia magnetică a crescut în atmosfera solară, fiind astfel nevoie să se elibereze într-un fel. Frecvența cu care energia se revarsă la kilometri distanță de Soare variază de la o explozie pe zi, la mai puțin de una într-o săptămână în perioadele „tăcute" ale mărețului astru ceresc. Fenomenele au puterea a 100 de bombe cu hidrogen şi pot fi văzute cu ochiul liber. În plus, exploziile solare sunt la fel de puternice ca uraganele.