Misterele universului sunt la fel de vaste ca însăşi existenţa
acestuia. De-a lungul istoriei, omenirea a căutat răspunsuri la ceea ce
vedem în jurul nostru. Rezolvarea acestor mistere ar putea ajuta
cercetătorii să explice modul în care a fost creat universul, dar şi
felul în care funcţionează, de ce funcţionează şi, eventual, cum se va
sfârşi, scrie Yahoo News.
Particula Higgs
Particula Higgs, denumită şi particula lui Dumnezeu, este ipotetica particulă care ar putea – în cazul în care ar fi observată în timpul experimentelor – să ajute la completarea modelului standard al fizicii particulelor. De ce este atât de dificilă dovedirea existenţei acestei particule? Particula Higgs are un timp de descompunere foarte mic, astfel că existenţa sa este deosebit de scurtă, iar fizicienii caută să descopere dovezi ale degradării particulei. Dacă particula Higgs există într-adevăr, cercetătorii vor avea posibilitatea să răspundă la întrebări precum modul cum a fost creat universul şi să construiască o imagine completă a modului în care funcţionează întregul univers.
Misterul gravitaţiei
Toată lumea a auzit povestea modului în care Newton a descoperit legea gravitaţiei, observând căderea unui măr dintr-un copac. De asemenea, este cunoscut faptul că gravitaţia este o forţă care acţionează totdeauna asupra obiectelor. Ceea ce ştie mai puţină lume este că gravitaţia este una dintre cele mai slabe forţe din univers – atât de slabă, de fapt, încât fizicienii nu au reuşit încă să explice exact cum funcţionează. Gravitaţia este o forţă care, potrivit modelului standard, trebuie să aibă, de asemenea, şi propriile particule de însoţire, numite gravitoni. Gravitonul este o particulă elementară ipotetică care, conform presupunerilor unor fizicieni, trebuie să intermedieze interacţia gravitaţională. Deşi nu a fost detectată, prezenţa acestei particule se face simţită prin diverse modificări ale energiei cinetice, vitezei, a energiei de repaus a corpurilor asupra cărora interacţionează direct sau indirect. Comunitatea oamenilor de ştiinţă caută încă un mod concret de a detecta aceste particule lipsite de masă. Materia întunecată
Materia întunecată este o substanţă din cosmos foarte puţin cunoscută şi formată din particule încă nedetectate experimental şi a cărei existenţă a fost stabilită doar teoretic. Oamenii de ştiinţă consideră că materia întunecată este responsabilă de crearea galaxiilor. Proporţia de materie întunecată din univers este foarte mare, însă, cu toate acestea, existenţa ei încă nu a putut fi dovedită pe cale experimentală din cauză că nu emite radiaţii. În prezent, există două experimente contradictorii efectuate în încercarea de a confirma existenţa materiei întunecate.
Călătorie mai rapidă decât viteza luminii
În septembrie anul trecut, fizicienii de la CERN (lângă Geneva) au demonstrat că viteza luminii poate fi depăşită de particule subatomice numite neutrini. Experimentul a fost repetat la finele anului trecut, având aceleaşi rezultate. În cadrul experimentului, neutrinii produşi la laboratorul CERN au fost lansaţi la 730 km distanţă, până la laboratorul Gran Sasso (Italia), fiind înregistrate momentele de plecare şi de sosire. Rezultatul a fost confirmat în urma multor experimente, iar oamenii de ştiinţă au început să se întrebe dacă teoria relativităţii formulată de Albert Einstein ar putea fi compromisă. Teoria relativităţii arăta că viteza luminii, de 299.792.458 metri pe secundă, este o importantă constantă fizică universală şi nimic nu poate călători cu o viteză mai mare decât această limită.
Cum se va sfârşi totul
Există mai multe teorii cu privire la sfârşitul universului, teoriile depinzând de trei lucruri: forma universului, câtă energie întunecată conţine şi modul în care densitatea de energie întunecată va răspunde la extinderea universului. Una dintre variantele dispariţiei universului este cea în care acesta va continua să se extindă la nesfârşit, dispărând pur şi simplu. O alta este teoria Big Crunch, în care Universul ar putea atinge o dimensiune maximă, iar ulterior să se contracte până la prăbuşirea datorită gravităţii. “Totul, planete, sori, galaxii, găuri negre, chiar şi indestructibilul iPad700 se vor prăbuşi, culminând în Big Crunch, opusul teoriei Big Bang”, notează autorii studiului.
Particula Higgs
Particula Higgs, denumită şi particula lui Dumnezeu, este ipotetica particulă care ar putea – în cazul în care ar fi observată în timpul experimentelor – să ajute la completarea modelului standard al fizicii particulelor. De ce este atât de dificilă dovedirea existenţei acestei particule? Particula Higgs are un timp de descompunere foarte mic, astfel că existenţa sa este deosebit de scurtă, iar fizicienii caută să descopere dovezi ale degradării particulei. Dacă particula Higgs există într-adevăr, cercetătorii vor avea posibilitatea să răspundă la întrebări precum modul cum a fost creat universul şi să construiască o imagine completă a modului în care funcţionează întregul univers.
Misterul gravitaţiei
Toată lumea a auzit povestea modului în care Newton a descoperit legea gravitaţiei, observând căderea unui măr dintr-un copac. De asemenea, este cunoscut faptul că gravitaţia este o forţă care acţionează totdeauna asupra obiectelor. Ceea ce ştie mai puţină lume este că gravitaţia este una dintre cele mai slabe forţe din univers – atât de slabă, de fapt, încât fizicienii nu au reuşit încă să explice exact cum funcţionează. Gravitaţia este o forţă care, potrivit modelului standard, trebuie să aibă, de asemenea, şi propriile particule de însoţire, numite gravitoni. Gravitonul este o particulă elementară ipotetică care, conform presupunerilor unor fizicieni, trebuie să intermedieze interacţia gravitaţională. Deşi nu a fost detectată, prezenţa acestei particule se face simţită prin diverse modificări ale energiei cinetice, vitezei, a energiei de repaus a corpurilor asupra cărora interacţionează direct sau indirect. Comunitatea oamenilor de ştiinţă caută încă un mod concret de a detecta aceste particule lipsite de masă. Materia întunecată
Materia întunecată este o substanţă din cosmos foarte puţin cunoscută şi formată din particule încă nedetectate experimental şi a cărei existenţă a fost stabilită doar teoretic. Oamenii de ştiinţă consideră că materia întunecată este responsabilă de crearea galaxiilor. Proporţia de materie întunecată din univers este foarte mare, însă, cu toate acestea, existenţa ei încă nu a putut fi dovedită pe cale experimentală din cauză că nu emite radiaţii. În prezent, există două experimente contradictorii efectuate în încercarea de a confirma existenţa materiei întunecate.
Călătorie mai rapidă decât viteza luminii
În septembrie anul trecut, fizicienii de la CERN (lângă Geneva) au demonstrat că viteza luminii poate fi depăşită de particule subatomice numite neutrini. Experimentul a fost repetat la finele anului trecut, având aceleaşi rezultate. În cadrul experimentului, neutrinii produşi la laboratorul CERN au fost lansaţi la 730 km distanţă, până la laboratorul Gran Sasso (Italia), fiind înregistrate momentele de plecare şi de sosire. Rezultatul a fost confirmat în urma multor experimente, iar oamenii de ştiinţă au început să se întrebe dacă teoria relativităţii formulată de Albert Einstein ar putea fi compromisă. Teoria relativităţii arăta că viteza luminii, de 299.792.458 metri pe secundă, este o importantă constantă fizică universală şi nimic nu poate călători cu o viteză mai mare decât această limită.
Cum se va sfârşi totul
Există mai multe teorii cu privire la sfârşitul universului, teoriile depinzând de trei lucruri: forma universului, câtă energie întunecată conţine şi modul în care densitatea de energie întunecată va răspunde la extinderea universului. Una dintre variantele dispariţiei universului este cea în care acesta va continua să se extindă la nesfârşit, dispărând pur şi simplu. O alta este teoria Big Crunch, în care Universul ar putea atinge o dimensiune maximă, iar ulterior să se contracte până la prăbuşirea datorită gravităţii. “Totul, planete, sori, galaxii, găuri negre, chiar şi indestructibilul iPad700 se vor prăbuşi, culminând în Big Crunch, opusul teoriei Big Bang”, notează autorii studiului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu