România
Urmele de locuire descoperite de arheologi în spaţiul carpato-dunărean
şi pe Valea Oltului pot fi datate 600.000 -1.000.000 î.Ch., în
paleoliticul inferior îh cadrul aşa numitei culturi de prund. Pe plan
artistic, cele mai vechi vestigii, din aceeaşi epocă, s-au găsit la
Porţile de Fier şi Cazane.
În continuare, printre altele, aşezarea de la Româneşti – Dumbrăviţa
(Banat) datează din paleoliticul superior, epoca aurignacian,
aproximativ din anii 30.000 î.Ch. Şi nu este lipsit de interes să se
ştie că legenda lui Prometheus, care a dăruit oamenilor focul, s-a
născut în cetatea zeilor traci. Tot în această regiune a Terrei se
înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume, cea mai veche
activitate de minerit din lume, cel mai vechi topor-târnâcop de miner,
cel mai vechi harpon şi cel mai vechi vârf de lance cu două caneluri
(tip baionetă) din lume (toate 13.000 î.Ch.), cea mai veche activitate
din metalurgia aramei din lume (3.000 î.Ch.), cea mai veche exploatare
şi prelucrare a aurului din Europa şi cea mai veche scriere din lume
(5-6.000 î.Ch.).
Cu utilizarea focului se încheie perioada paleoliticului, marcată de
apariţia primelor furnale din Europa, descoperite în zona
Titan-Călan-Nădrag, la Reşiţa şi Anina, Baia de Aramă, Baia de Fier,
Baia Sprie, adică in preastrăvechile bazine carbo-siderurgice ale
Banatului şi Ţării Haţegului, până la Valea Jiului.
În perioada mezoliticului – între 10.000-6.000 î.Ch. – omul a început să
folosească pluta, roata, sania, arcul (tracii fiind recunoscuţi ca
primul popor care l-a creat şi l-a folosit), a îmblânzit câinele, şi-a
construit primele palafite. Diferite tipuri ale culturilor acestei
perioade s-au găsit în Crimeea, Ceahlău, Băile Herculane, Poiana la
Scaune, Muntenegru (Adăpostul Roşu), etc. În acelaşi vast teritoriu s-au
dezvoltat, în continuare, culturile Criş-Starcevo (cea mai veche),
Hamangia (cea mai specifică), Tisa, Vădastra, Precucuteni etc., din
epipaleoliticul de acum 8.000 de ani. Culturii Turdaş îi aparţin cele
trei faimoase tăbliţe de la Tărtăria pe Mureş, conţinând cea mai veche
scriere din lume şi având o vechime de peste 7.000 ani (neoliticul
vechi).
La nivelul culturii Criş-Starcevo, prima secure s-a găsit la Valea Răii
-Rm. Vâlcea, fiind datată în anul 6.000 î.Ch. în neoliticul târziu
(eneoloticul = 3.700-2.700 î.Ch.), apar noi culturi: Gumelniţa (partea
de răsărit dintre Carpaţi şi Haemus / Balcani), Sălcuţa (Banat, Oltenia,
Valea Dunării, Macedonia, Grecia, Troia), Cucuteni (cea mai
spectaculoasă), cuprinzând Transilvania, Moldova până la Nipru, o parte a
Munteniei, Cicladele, Troia, centrul fiind Moldova (Cucuteni, Podrava,
etc).
În formarea culturilor neolitice, contribuţia oamenilor din spaţiul
tracic este esenţială. Totalitatea lor constituie epoca anterioară
formării neamurilor europene, care descind de pe fondul făuritorilor
culturilor neolitice din spaţiul tracic. Carl Schuchardt este primul
care consideră ceramica pictată ca aparţinând tracilor. Pe acest fond,
se vor dezvolta în continuare tracii. Cercetările arheologice au dovedit
aceasta fără putinţă de tăgadă, după cum tot ele au probat, în mod
neîndoielnic, originea în spaţiul traco-dacic (România) a culturii
Cucuteni, fără egal în lume. Au căzut, astfel, cu succes, teoriile
conform cărora tracii ar fi venit “de undeva”. Influenţa temporară, dar
nefastă, a acestor teorii a împiedicat un timp interpretarea corectă a
senzaţionalelor descoperiri arheologice din ultimii 30 ani. Înşişi
grecii nu s-au format ca popor decât după descinderea aheilor şi
dorienilor plecaţi din nordul Dunării, foc care avea toate condiţiile
optime dezvoltării umane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu