24.01.2012
23.01.2012
FERMA PRODUCTIE DE CRAP
Amenajarile pisciole sistematice sunt proprii zonelor de ses necesitand terenuri intinse cu panta relativa mica, dar si in zona de coline, in albiile majore ale raurilor sau afluentii acestora. Amenajarile sistematice au nevoie de sursa de apa pemanenta cu debit continuu si de preferinta garvitationale. Amenajarea sistematica din punct de vedere al alimentarii cu apa este posibil de realizat daca aceasta este construita in aval de un lac de acumulare sau daca prin realizarea unei retineri in albia raurilor (stavilare) se va obtine diferenta de nivel utila intre cota apei retinute la punctul de priza si cota maxima proiectata a apei in bazinele amenajarii. Vor fi preferate terenurile in panta usoara, care ofera posibilitatea scurgerii apei din bazine in conditii usoare asigurandu-se golirea tuturor bazinelor. Amenajarile sistematice pentru producerea crapului trebui sa indeplineasca urmatoarele caracteristici: - sa fie amplasate in afara albiei minore a apelor curgatoare; - alimentarea si evacuarea bazinelor este independenta pentru fiecare bazin; - reglarea nivelului apei sa se poata face dupa nevoile biologice si de exploatare ale fiecarui bazin in parte; - scurgerea completa a bazinelor este necesara anual toamna sau primavara; Compartimentarea terenului poate fi realizata in trei variante: a) Compartimentarea cu alimentare si evacuare pe partile laterale, compartimentarea proprie terenurilor de forma alungita, bazinele fiind incadrate de cele doua canale (alimentare si evacuare). Panta terenului trebuie sa fie orientata in doua sensuri; de-a lungul complexului si de la canalul de alimentare spre cel de evacuare. b) Compartimentare cu alimentare centrala si evacuare bilaterala cu bazine grupate in doua trupuri separate de canalul comun de alimentare. Compartimentarea aceasta este proprie terenurilor largi, plane (de ses). c) Compartimentare cu alimentare bilaterala si evacuare centarala-proprie vailor largi, deschise, cu panta mica si versanti usor inclinati. I. Ferma de productie de crap - ť 10 ha - ciclu productie de 2 ani -se poate realiza in aval de lacuri de acumulare din zona de ses pentru a asigura un debit de apa continuu - pe terenuri plane cu pante usoare sau prin recompartimentarea unor iazuri pe rauri sau afluentii acestora. (1) Amenajarea este formata din: (1.1) - bazine crestere marfa: 4 buc x 2 ha = 8 ha Caracteristici: Suprafata 100 m x 200 m = 2 ha Adancime 1 m la 2 m aval Alimen - evacuare Durata alimentare - 10 zile Evacuare - 10 zile Suprafata din complex 80-85% (1.2) - bazine crestere vara I : 2 buc x 0,32 ha = 0,64 ha Forma : dreptunghiulara 40 m x 80 m = 0,32 ha Adancime : 0,5 m - 1,5 m Alim- evacuare Suprafata din complex ť 8 % (1.3)- bazine de reproducere si predezvoltare : 2 buc x 0,1 ha Forma dreptunghiulara 25 m x 40 m = 0,1 ha Adancime : 0,3 m - 1 m Alimen- evacuare Durata alimentare : 12 ore, evacuare 12 ore Suprafata din complex 0,5% Prevazut cu canal drenor de-a lungul digului de evacuare pentru inlesnirea pescuitului reproducatorilor (1.4) - Bazine crestere si iernare reproducatori si remonti si parcare pe sexe 4 buc x 0,1 ha = 0,4 ha Forma dreptunghiulara 25 m x 40 m Adancime 1 m - 2 m Alim - evacuare Durata alimentarii 1 zi Evacuarii 1 zi Suprafata din complex (2) Materialul de populare a)- materialul de 1 an pentru popularea bazinelor de crestere peste de consum: pentru aceasta se are in vedere urmatoarele aspecte: - greutatea materialului la livrare : (G med) - crap 2 kg/buc - sanger 1kg/buc - productia obtinuta la unitate de suprafata: - crap 5.000kg/ha - sanger 1.000 kg/ha -supravietuire in perioada de crestere 90% (S) -suprafata bazinelor de crestere = 8 ha Productia totala obtinuta (Pa) 40.000 kg crap 80.000 kg sanger -nr. pui de crap (1an) necesari: P/Gmed x S = 40.000/ 2 x 0,9 = 22.222 buc - nr. pui de sanger (1an) greut 100 gr/buc necesari: P /Gmed x S = 8.000/ 1 x 0,9 = 8.890 buc b) - necesar de pui de o vara tinand cont de supravietuirea la iernat ť 80% - pui de crap (100 gr/buc) ť 27.800 buc - pui de sanger (100gr/buc) ť 11.100 buc c) - pui predezvoltati de crap necesari popularii bazinelor de crestere vara I: - greutate medie la varsta de o vara (100 gr/buc) - supravietuire in perioada de crestere 50% (S) - nr. de bucati necesare : crap 27.800 buc sanger 11.100 buc - nr. pui predezvoltati crap = 27.800/0,5= 55.600 buc 1 gr/buc - nr. pui predezvoltati sanger = 11.100/0,5 = 22.200 buc 1 gr/buc d) - necesar de reproducatori: Tinand cont de prolificitatea crapului si de supravietuirea pana la varsta de 21 zile care este de 10% este necesara doar o familie de crap pentru obtinerea a 55.600 buc de pui predezvolatati de crap. Totusi tinand cont de probabilitatea ca o familie sa nu dea randamentul scontat se folosesc 2-4 familii in bazine de reproducere diferite pentru siguranta obtinerii puilor. Din aceste motive se pastreaza 4 familii de crap (4 fem+8 masc) in greutate de 5-6 kg reproducatori care trebuie inlocuiti la 2-3 ani cu reproducatori obtinuti din remontii crescuti si selectati fenotipic din BC(R+r) aprox. 200 kg. (3) Necesar furaje : Tinand cont de faptul ca folosind furaje clasice nu se pot obtine productii mai mari de 2.000-2.500 kg/ha pentru atingerea unor productii de 6.000 kg/ha sunt folosite furaje granulate foarte proteice cu indice de conversie 1,5 kg furaje/ 1 kg peste - necesar furaje pentru crestere in vara II (peste consum) 40.000 kg - 2.222 kg puiet 1 an = 37.778 kg x 1,5 = 56.667 kg - necesar furaje pentru crestere in vara I (sanger +crap) (27.800 buc crap + 11.100 buc sanger) x 100gr/buc= 3.890 kg 3.890 kg x 1,5 = 5.835 kg - necesar furaje pentru reproducatori si remonti : 3 % din 200 kg zilnic x 200 zile ť 1.000 kg - necesar prestarter pui predezvoltati 10 kg/zi/ha = 2 x 17 zile= 35 kg - in zece mese/zi (4) Necesar volume de apa folosita : 1.000.000 m3 /an -pentru umplere : 140.000 m3 - pentru primenire : 195 m3/h x 24 ore x 180 zile = 842.400 m3/an II. Ferma de productie - crap pentru consum: familiala ť 10 ha cu ciclu de productie 1 an - se poate realiza in aval de lacurile acumulare din zona de ses pentru a asigura debit de apa continuu pe toata perioada ciclului de productie . Se poate realiza pe terenuri plane cu pante usoare sau prin recompartimentarea unor iazuri pe rauri sau afluenti ai acestora. 1. Caracteristicile bazinelor de crestere (ingrasare) - suprafata acestora in cresterea intensiva a crapului propunem a fi intre 1 ha si 4 ha in functie si de configuratia terenului pe care se amplaseaza; - forma bazinelor: se recomanda forma dreptunghiulara; - adancimea apei: 1 m la alimentare - 2 m la evacuare - durata de alimentare : 5- 10 zile - evacuare 2- 3 zile - bazinele sunt prevazute cu canale drenoare si groapa de pescuit care poate fi interioara sau exterioara - figura 1 In cazul in care productia de peste (crap) realizata nu poate fi valorificata toamna, bazinele de crestere datorita adancimilor de 2 m spre zona de evacuare pot fi folosite si ca bazine de iernat. Fiecare helesteu are o gura de alimentare si o gura de evacuare (calugar). In cazul cand umplerea bazinelor de crestere nu este de debitul de primavara, este recomandabil ca inundarea bazinelor de crestere sa se faca treptat pentru dezvoltarea si valorificarea hranei naturale de catre pesti. Fundul bazinelor trebuie astfel amenajat incat evacuarea apei sa se realizeze complet. In acest scop, fundul acestora este prevazut cu o retea de canale de pentru scurgerea apei catre gura de evacuare a bazinului. Aceste bazine conduc in acelasi timp si pestele catre gura de evacuare a bazinului pentru recoltare. Sub aceste aspecte reteaua de canale mentionata are o importanta deosebita, de buna ei intretinere si functionare depinzand in mare parte reusita pescuitului de toamna. Pentru mentinerea capacitatii de productie naturala a bazinelor este recomandabil ca solul acestuia sa nu fie indepartat prin utilizare la construrea digurilor decat numai in caz de forta majora si in acesta situatie trebuie luate masuri pentru ingrasarea fundului. Pentru transportul hranei pentru pesti si al pestelui in perioada pescuitului, digurile sunt amenajate in drumuri carosabile. 2. Tehnologia de crestere si ingrasare a crapului. a) Pregatirea bazinelor de crestere In vederea crearii, in helesteele de crestere si ingrasare a crapului a conditiilor optime pentru dezvoltarea pestilor se impune aplicarea lucrarilor de ameliorare. De regula bazinele de crestere a crapului in perioada de iarna, sunt lasate pe uscat, daca productia de peste de consum a fost vanduta din toamna. In perioada in care bazinele sunt pe uscat se asigura repararea digurilor si a instalatiilor hidrotehnice (instalatii de alimentare si evacuare a apei), se curata bazinele de vegetatie uscata se intretin canalele drenoare si gropile de pescuit. De obicei aceste lucrari se executa in lunile ianuarie, februarie si inceputul lunii martie. Inainte de inundarea bazinelor de crestere de regula in luna martie (prima decada) se executa lucrarile de mobilixzare a solului ce contituie fundul bazinului, se aplica amendamentele de calciu acestea in urma unor analize a solului si se distribuie ingrasamintele organice sau minerale. Aceste lucrari se executa in amenajarile ciprinicole unde se tine cont si de productivitatea naturala. In amenajarile ciprinicole intensive unde productiile realizate sunt de 5-6 to/ha productivitatea naturala nu poate fi luata in calcul. Se monteaza mesele de furajare 8-10 mese/ha avand in vedere densitatea la populare mare si pentru a evita crestrea pestelui pe mai multe categorii de greutati (fig.2) Inundarea bazinelor de crestere are loc in luna martie in 10 zile. b)Popularea bazinelor de crestere Dupa tehnologia clasica, indiferent de ciclul de exploatare adoptat primavara de regula in ultima decada a lunii martie sau prima decada a lunii aprilie inainte ca pestele sa caute activ hrana se trece treptat la popularea bazinelor de crestere. b.1. Necesar material de populare Pentru acest gen de amenajare piscicola cu ciclu de productie de 1 an materialul de populare este adus din ferme specializate pentru obtinerea materialului de populare de 1 an (pepiniere). Pentru ferma de crestere a crapului de consum in suprafata de 10 ha de amenajare cu o productie de 6 to/ha din care 5 to crap + 1 to sanger necesarul de material de populare se calculeaza functie de productia pe unitate de suprafata si de supravietuirea pe timpul perioada de crestere si de greutatea medie a pestelui la finele productiei. Calculul materialului de populare: -Productia obtinuta (preconizata) 5 to crap/ha +1 to sanger /ha -Greutati medii - crap -2 kg/buc, sanger 2 kg/buc -Suprafata bazinelor de crestere 10ha -Supravietuire in perioada de crestere ť 90 % - nr. pui de crap (1an) = ( 10 ha x 5.000kg/ha) / (0,9 x 2 kg/buc)= 27.780buc -nr pui de sanger (2ani) = (10ha x 1.000kg/ha) / (0,9 x 2 kg)/buc= 5.555 buc Popularea helesteelor de crestere se face cu 2.778 buc pui de crap 1 an in greutate de 100 gr/buc /ha si 556 buc puiet sanger 2 ani in greutate medie de 250 gr/buc/ha Necesarul materialului de populare pentru ferma de crestere a crapului: - crap = 2.778 kg - sanger = 1.390 kg La populare pentru cresterea intensiva si superintensiva a crapului se urmareste ca materialul sa fie uniform din punct de vedere al greutatii/buc si sanatos din punct de vedere sanitar-veterinar. b) Furajarea Pentru cresterea si ingrasarea crapului in sisteme intensive si superintensive furajele folosite sunt cu proteina 25-37% si lipide intre 7-12 % sunt furaje granulate, extrudate distribuite sub forma uscata -furaje speciale pentru cresterea crapului. Tehnicile de administrare a furajelor la pesti sunt foarte variate, de la distribuirea manuala pana la utlizarea distribuitoarelor automate si a echipamentelor computerizate. Distribuirea manuala este utilizata pe scara larga, desi se inregistreaza mari pierderi de substante nutritive. Distribuitoarele automate utilizate mai ales in sistemele superintensive si intensive sunt foarte fiabile si simplu de folosit, alimentele putand fi distribuite fractionat sau continuu. In functie de caracteristicile tehnice, distribuitoarele automate pot fi de mai multe tipuri: mecanice, electromecanice si electronice. Factorul determinant in alegerea tipului de distribuitor este cel economic. Furajarea in acest sistem de amenajare(10 ha) se face zilnic si portionat in doua ratii intrucat densitatea este mare. Furajele folosite in amenajarile sistematice pentru cresterea crapului in sisteme intensive si superintensive au un coeficient de conversie de 1,5 kg furaje la 1 kg peste obtinut. C.1. Necesar de furaje pentru ferma de 10 ha - Productia obtinuta : 50.000 kg crap - Material populare : 2778 kg crap - Diferenta de crestere : 50.000- 2778= 47.222 kg - Coeficient de conversie - 1,5 - Cantitate necesara de furaje: 47.222 kg x 1,5 kg furaje/ kg peste= 70.833 kg Furajarea se face pe o perioada de 180 zile/1 ciclu. Cantitatile de furaje distribuite zilnic se stabilesc in functie de dimensiunile materialului de poulare, temperature apei si de sporul de crestere planificat. Pentru fiecare tip de furaj folosit exista fisa tehnica de furajare care indica cantitatea de furaje folosite zilnic la 100 kg de peste in functie de datele enumerate mai sus. Pentru constatarea sporului de crestere la fiecare doua saptamani se efectueaza pescuitul de control si in functie de constatarile facute se intervine in modul de furajare. d) Alimentarea cu apa -Umplerea bazinelor de crestere se face in luna martie, timp de 10 zile Adancimea medie a apei in bazine= 1,5 m Volum de apa 150.000 m3 aprox 650 m3/h- debit Alimentarea amenjarii se poate face prin canal de alimentare de suprafata sau conducta F= 600 mm ingropata in corpul digului. -Pentru primenirea apei din bazinele de crestere (obligatorie in sistemul de crestere intensiv si superintensiv ) este necesar un debit de 6 l/s x ha Volumul de apa necesar pentru primenire : Vdebit=6 l/s x ha x 180 zile x 10 ha = 933.120 m3/ciclu ť1.000.000 Volumul de apa consumat= Vumplere + V primenire = 1.150.000 m3 Pentru evacuarea apelor de primenire si golirea bazinelor de crestere se folosesc calugari cu 3 pereti (in interiorul bazinelui) sau cu 4 pereti (incastrat in dig) dar care au obligatoriu 3 nise pentru a putea evacua atat apele de fund 9primenire) cat si cele de suprafata (golire). e) Productii realizate Pentru ferma de crestere a crapului in suprafata productive de 10 ha in sistem intensive sau superintensiv productia obtinuta este de : 50.000 kg crap/buc 10.000 kg sanger 2 kg/buc Pestele produs poate fi pescuit functie de comenzile pentru comercializare cu navodul (pescuit de rarire) sau la gropile de pescuit. f) Necesarul personal Pentru astfel de ferme pentru desfasurarea activitatii este nevoie de 2 maxim 3 piscicultori. Doar in cazul pescuirii de rarire cand se face pescuit cu navodul sunt necesare 6 pescari g) Echipamente si dotari specifice - instalatii de alimentare si evacuare : 10 buc x 10 buc - instalatii de aerare a apei; avand in vedere densitatea mare in cresterea intensive si superintensiva si a consumului de oxigen mare in cazul temperaturilor ridicate (>22 0C) trebuie intervenit cu instalatii de aerare a apei: 2 buc/ha (1kw/h), 20 bucati aeratoare. - instalatii de furajare automata (optional) - 5 barci pentru distribuirea furajelor - Ciutare 1 buc - Instalatii de producere a ghetii artificiale - Navod L= 200 M, l= 4 m, a=26mm - Instalatii de iluminat si siguranta - Lazi, cutii, navete,cosuri pentru manipularea, conditionarea si livrarea marfii - 1 autoutilitara 1,5 to - Sediu administrativ : § magazine furaje § spatii depozitare materiale § spatii depozitare si conditionare peste § birouri Cheltuieli si Venituri - productie 1. Cheltuieli privind alimentarea cu apa: - alimentare 1.150.000 m3 x 25.000 lei/1000 m3=28.750.000 lei - evacuare 1.150.000 m3 x 12.500 lei/1000 m3=14.750.000 lei Total = 43.500.000 lei 2. Cheltuieli privind materialul de populare - crap : 2.778 kg x 100.000 lei/kg = 277.800.000 lei - sanger: 1.390 kg x 40.000 lei/kg = 55.600.000 lei Total = 333.400.000 lei 3. Cheltuieli cu furajele - 70.833 kg x 27.000 lei/kg = 1.912.491.000 lei 4. Cheltuieli cu personalul : § 2 salariati x 10.800.000 lei/luna x 12 luni=260.000.000 lei 5. Cheltuieli cu energia: - 20 instal aerare x 1 kw/ora x 1000 h x 5000 lei/kw= 100.000.000 lei - instalatia de productie a ghetii : 20 to gheata : 600 kg/ 24 ore = 34 zile x 24 ore x 3 kw/ora 2448 kw x 5000 lei/kw = 12.240.000 lei - instalatii automate de furajare = 10.000.000 lei - instalatii de iluminat si siguranta ť20.000.000 lei Total = 142.240.000 lei 6. Cheltuieli cu materiale necesare pregatirii bazinleor :20.000.000 lei 7. Alte cheltuieli generale 10 5 din cheltuieli totale =270.000.000 lei Total cheltuieli ť 2.970.000.000 lei Venituri : 50.000 kg crap x 70.000 lei/kg = 3.500.000.000 lei 10.000 kg sanger x 35.000 lei/kg = 350.000.000 lei Total venituri :3.850.000.000 lei Profit : 3.850.000.000 - 2.970.000.000= 880.000.000 lei |
21.01.2012
Leacuri babesti pentru astm bronsic
Sau – 200g. hrean ras cu sucul a 2 lămâi, 1/2 lingură de 2 ori/zi, se ia stomacul gol sau cu 1/2 de oră după masa.
Sau – sucul de la 10 lămâi amestecat cu 1Kg. miere şi 10 căpăţâni usturoi pisate, se lasă o săptămână in vas închis. S4 linguriţe/zi.
Amestec de miere, cătină, arnică şi echinaceea, sub formă de tincturi, se iau 50 – 60 pic de 3 ori/zi, pe stomacul gol, timp de 1 lună.
Echinaceea este imuno-stimulator, elimină toxinele, în timp ce arnica reglează tensiunea arterială şi îmbunătăţeşte circulaţia. Ienupărul folosit sub formă de tinctură, are proprietăţi balsamice în astmă.
Se poate controla uşor cu ajutorul siropului Carob, 3 linguriţe în 1 pahar de apă
Se iau 25 de nuci mici verzi ca pentru dulceaţă, 1 kg. miere. Nucile se dau într-un clocot, se scurg. Separat mierea se dă în clocot, apoi se pun nucile şi se clocotesc 8 min., la foc mic. Se răceşte se pune în borcan, se ia după fiecare masă, o lingură şi nu se mai mănâncă nimic. Cura se tine o dată pe an. Inainte de folosire, se amestecă bine.
Isop pulbere ½ linguriţă rasă de 2 – 3 ori/zi, pe stomacul gol. Tratamentul durează 2 săptămâni, cu efect de decongestionare a mucoasei, antiinfecţios şi amplifică imunitatea.
20.01.2012
Locuri misterioase din Romania
Fenomenele paranormale
Uitate pe nedrept, trecute sub
tacere de dezinteresul majoritatii cercetatorilor, pe teritoriul
Romaniei exista nenumarate zone unde realitatea este invinsa de
paranormal si unde taramurile se contopesc in soapte de legende, mistere
si povesti incredibile. O parte a acestora sunt amintite mai jos.
Ordinea in care sunt prezentate este absolut intamplatoare, nu am
incercat sa alcatuim un top. La urma urmei, nu exista termen de
comparatie intre locurile tainice cu care a fost binecuvantat sau
blestemat pamantul romanesc.
Uitate pe nedrept, trecute sub tacere de dezinteresul majoritatii cercetatorilor, pe teritoriul Romaniei exista nenumarate zone unde realitatea este invinsa de paranormal si unde taramurile se contopesc in soapte de legende, mistere si povesti incredibile. O parte a acestora sunt amintite mai jos. Ordinea in care sunt prezentate este absolut intamplatoare, nu am incercat sa alcatuim un top. La urma urmei, nu exista termen de comparatie intre locurile tainice cu care a fost binecuvantat sau blestemat pamantul romanesc.
Polovragi - Adevarata pestera a lui Zamolxis?
Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii "Poleo" unde se adunau vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul "Memento mori".
Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare, fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.
Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea - lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.
Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona "Triunghiul Bermudelor din Oltenia". O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.
Sinca Veche & enigmele bisericii din stanca
Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani. Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche, acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori.
Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost cantece in limba daca?
Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand, spre stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura, neraspunzand la comenzi. Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul bisericii…
Blestemul comorilor din Baragan
Pentru majoritatea romanilor, Baraganul nu este altceva decat o campie nesfarsita unde iarna musca viscolul, iar vara soarele arde ucigator. Insa, foarte putini oameni cunosc suita de mistere care invaluie oceanul de campie dintre Marea Neagra, Carpati si Dunare, un taram evocat deseori de Panait Istrati si Fanus Neagu. Conform legendelor locale, in pamanturile campiei se afla ingropate numeroase comori pazite de blesteme crunte. Undeva intre Calarasi si Lehliu se gaseste satul Dor Marunt, celebru nu demult pentru frumosii armasari care alcatuiau cea mai mare herghelie de cai de rasa din Baragan. Aici se afla, insa, ingropate si comori stravechi strajuite de flacari ireale, de un albastru nelumesc care danseaza in puterea noptii pe necuprinsul campurilor.
Celebru in acest sens este locul denumit La Movila, unde, inainte de Revolutia din 1989, un satean a descoperit in timp ce ara, un ulcior plin cu bani de aur. Fire marinimoasa, localnicul i-a impartit frateste cu ceilalti sateni. Nu a durat mult pana cand despre aceasta isprava a aflat si Militia, care s-a autoinfintat si a confiscat taranilor toate monedele gasite.
Soarta blestemata a comorilor este intarita de povestea lui Gheorghe Prepelita, un satean care a descoperit peste 100 de monezi de aur. Prepelita nu a suflat un cuvant, dar satenii vedeau cum neamul lui isi construieste case si grajduri noi, se imbraca scump, isi cumpara turme de oi si vite. Blestemul comorii nu dormea: la 7 luni de la descoperirea averii, nevasta lui Prepelita se arunca fara motiv intr-o fantana. La cateva saptamani dupa, ginerele sateanului are aceeasi soarta, pentru ca, peste un an de zile, fiica lui Prepelita sa se spanzure de aceeasi fantana.
La fel de sinistru este - spun legendele - si blestemul comorii lui Pintecan, un alt satean care a gasit un butoias cu galbeni de aur ingropat la radacina unui nuc. In noaptea imediat urmatoare, "norocosul" Pintecan aude in vis o voce care-i porunceste sa construiasca o biserica pe locul unde a descoperit banii sau il va ajunge blestemul comorii. Dimineata, Pintecan a ignorat visul, grabit sa se imbogateasca. Si-a impartit comoara in familie si s-a apucat de afaceri prospere. La doi ani de la eveniment, cand se intorcea acasa si-a gasit baietelul de doi ani spanzurat intre gratiile de la patut. In noaptea nenorocirii, a visat din nou aceeasi voce care l-a avetizat ca daca nu face biserica, va fi lovit de necazuri si mai mari. Socat, omul a construit cea de-a doua biserica a satului, care este vizibila si astazi.
Fantomele de pe Dealul Luncanilor
Undeva in inima Moldovei, intre orasele Iasi si Pascani, se fla satul Sarca din care se poate ajunge in comuna Luncani. Faptele stranii petrecute aici avertizeaza orice drumet care vrea sa plece la ceas de seara spre Luncani. Mai ales daca drumetul este un om bun cu inima curata, deoarece fantomele pripasite in aceste locuri, pandesc in special pe cei cu suflet bun. Stau marturie in acest sens, intamplarile inspaimantatoare prin care au trecut destul de recent oameni precum Elena Surugiu, Petruta Muscalul, Maria Piper si altii.
Salasul fantomelor din zona este cantonat undeva la captul unui iaz secat, unde - conform povestilor - oamenilor le apar stafii care-i urmaresc cale de 3 kilometri pana in satul Goesti. Batranii povestesc ca in locul blestemat au fost ingropati fara imparatasanie si lumanare multi soldati ucisi in 1917, in decursul primului Razboi Mondial. Astfel se explica de ce zeci de drumeti spun ca au vazut odata cu caderea noptii, siluete translucide, albe si tacute care pluteau alaturi de ei, intotdeuna pe partea dreapta a drumului. Batranii spun ca soldatii-fantome, care acum sunt prinsi intre lumi, stafiile lor aparandu-le in special oamenilor cu suflet bun si copiilor, asteapta ca pe dealul Luncanilor sa se faca o slujba de pomenire a sufletelor si o sfintire a locului.
Costesti, locul unde duhurile dau cu pietre
Localitatea Costesti din judetul Arges a figurat acum cativa ani in toiul dezbaterilor specialistilor in paranormal. Cazul in sine a fost observat si filmat de numerosi martori oculari, ceea ce-i da un plus de credibilitate. Totul a inceput in noaptea zilei de 20 martie 1997, cand asupra casei familiei Panait Draghici s-a abatut din senin o ploaie de pietre de diferite dimensiuni, in urma careia atat proprietarii, cat si vecinii lor s-au ales cu o spaima sora cu moarte, precum si cu acoperisurile distruse si ferestrele sparte. Dupa prima seara "paranormala", ploaia de pietre a continuat a doua zi, tot la lasarea serii. Pana in noaptea de 24 martie, inainte de sarbatoarea de Bunavestire, intamplarea s-a repetat consecutiv in fiecare seara, politia locala din Costesti rezumandu-se la a observa ciudatul fenomen alaturi de tot satul, dupa care a intocmit un raport de pagube si distrugere fara faptas. Dupa Bunavestire, ploaia de pietre a incetat brusc. Linistea a durat doar pana pe 29 august 1997, cand tirurile de pietre aruncate de maini invizibile au reinceput mai violent decat in primavara. Oamenii au apelat la Georgica Cretu, preotul paroh din Costesti care a venit in casa lor chiar in timpul unei ploi de pietre pentru a citi cu glas tare Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Spre surprinderea tuturor, pe intreaga durata a slujbei atacul a incetat, pentru a reincepe insa la scurt timp dupa aceea…
Culmea manifestarilor bizare din Costesti s-a inregistrat pe 4 septembrie 1997. In acea zi, mobilele au inceput sa se miste prin casa dintr-o camera in alta, mutate parca de niste carausi invizibili. Peste doar cateva zile, crestinii urmau sa sarbatoreasca Nasterea Prea Sfintei Fecioare Maria. Linistea s-a asternut de atunci asupra gospodariei familiei Draghici. Entuziastii fenomenelor paranormale sunt de parere ca atacul s-a datorat unor demoni sau unor furtuni magnetice. Altii inainteaza ipoteza unui fenomen evident de Poltergeist. Faptasa ar fi fost Achilina Marciuc, o femeie care pe parcursul intregii sale vieti s-a certat cu familia Draghici. Mai mult, in timpul acceselor sale de furie, batrana Achilina arunca cu pietre in casa vecinilor sai. Achilina Marciuc a murit singura intr-o mizerie crunta pe data de 11 august 1987. Se pare ca spiritul neadormit al batranei i-a urat atat de mult pe membrii familiei Draghici, incat a dat cu pietre in casa vecinilor atat in lumea acesta, cat si de pe lumea cealalta…
Poeni, satul blestemat de lupi…
Satul Poeni de la poalele Muntilor Poiana Rusca ascunde niste intamplari care ar face cinste oricarui roman de groaza marca Stephen King. Cazul cuprinde o serie de atacuri ale lupilor indreptate asupra mai multor sateni. O femeie, Maria Sarbu, a fost chiar omorata si devorata de ceea ce, la prima vedere, pare un lup. Insa toti zoologii afirma ca, de obicei, lupii nu ataca oamenii decat daca sunt turbati, ceea ce in povestea de fata este putin probabil. Totodata, in nicio circumstanta lupii nu devin mancatori de oameni, fenomen care se intalneste doar in cazul tigrilor, leilor si leoparzilor. Misterul de la Poeni se adanceste si mai mult daca luam in calcul faptul ca in zona respectiva nu mai existau lupi de peste o suta de ani.
Batranii satului sunt de parere ca faptasul nu a putut fi in ruptul capului un lup obisnuit, ci ca animalul care a atacat oamenii din Poeni a fost un lup necurat, un strigon, cum se spune in aceste parti strigoiului. Cei care au scapat povestesc ca fiara din alta lume arata precum un caine mare, negru cu blana zburlita, care nu lasa urma pe zapada sau prin praf atungi cand fuge, ca si cum ar fi plutit. De asemnea, povestile spun ca aratarea disparea instantaneu daca oamenii apucau sa-si faca semnul crucii sau sa roasteasca o rugaciune. Drac sau suflet neadormit de strigoi, nu se stie exact ce a atacat satul Poeni. Oamenii sunt de parere ca povestea neamului muscat de fiara necurata incepe acum peste doua sute de ani, cand cineva din familia respectiva ar fi omorat un alt satean pentru a-i fura o arma foarte valoroasa. Cel ucis era unicul fiu al unei batrane care in ziua inmormantarii ar fi aruncat in cimitir un greu blestem asupra neamului ucigasului fiului sau.
Balta Vrajitoarelor
Satul Boldesti. Padurea Boldu-Creteasca. Langa Bucuresti, la doar 30 de minute distanta de padurea Cernica, exista o balta blestemata, recunoscuta si temuta inclusiv in prezent de localnici. Ascunsa in mijlocul padurii Boldu-Creteasca, balta este la prima vedere un banal ochi de apa de dimensiuni mai mult decat modeste, cu un diametru de doar 5 metri. In ciuda aparentei obisnuite, se spune ca peticul de apa este inconjurat de forte din alte lumi si este loc de manifestari inexplicabile.
Faima baltii este demult cunoscuta de vrajitoarele tiganci care se aduna din lumea intreaga aici, in prejma noptilor de Sfantul Gheorghe, Sanziene si Sfantul Andrei, atunci cand se spune ca se deschid temporar portile spre celelalte taramuri. Balta este un loc al puterii transmis din generatie in generatie in randul vrajitoarelor. Se pare ca orice vraja, blestem sau dezlegare spuse pe malul acestei mici balti ascunse la marginea Bucurestilor se indeplineste negresit. Parca pentru a adauga un miez de adevar in povestea vrajitoarelor, exista oameni care au observat in preajma baltii o serie de fenomene ciudate precum fulgere globulare si furtuni iscate din senin in perimetrul restrans al baltii. De asemenea, numeroase animalele (cai, vite, oi, capre, caini sau pisici) refuza sa bea apa de aici, preferand parca sa moara de sete decat sa se adape din balta.
Balta, care are o adancime de doar un metru si jumatate, nu seaca, nu se mareste, nu se micsoreaza niciodata - indiferent daca este seceta sau ploua abundent. Cu toate acestea, conform legendelor, balta pare a nu avea fund: oamenii din zona spun ca au aruncat in ea un bolovan greu de 20 de kilograme. Acesta ar fi disparut fara urma in doua saptamani…
Uitate pe nedrept, trecute sub tacere de dezinteresul majoritatii cercetatorilor, pe teritoriul Romaniei exista nenumarate zone unde realitatea este invinsa de paranormal si unde taramurile se contopesc in soapte de legende, mistere si povesti incredibile. O parte a acestora sunt amintite mai jos. Ordinea in care sunt prezentate este absolut intamplatoare, nu am incercat sa alcatuim un top. La urma urmei, nu exista termen de comparatie intre locurile tainice cu care a fost binecuvantat sau blestemat pamantul romanesc.
Polovragi - Adevarata pestera a lui Zamolxis?
Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii "Poleo" unde se adunau vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul "Memento mori".
Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare, fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.
Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea - lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.
Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona "Triunghiul Bermudelor din Oltenia". O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.
Sinca Veche & enigmele bisericii din stanca
Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani. Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche, acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori.
Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost cantece in limba daca?
Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand, spre stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura, neraspunzand la comenzi. Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul bisericii…
Blestemul comorilor din Baragan
Pentru majoritatea romanilor, Baraganul nu este altceva decat o campie nesfarsita unde iarna musca viscolul, iar vara soarele arde ucigator. Insa, foarte putini oameni cunosc suita de mistere care invaluie oceanul de campie dintre Marea Neagra, Carpati si Dunare, un taram evocat deseori de Panait Istrati si Fanus Neagu. Conform legendelor locale, in pamanturile campiei se afla ingropate numeroase comori pazite de blesteme crunte. Undeva intre Calarasi si Lehliu se gaseste satul Dor Marunt, celebru nu demult pentru frumosii armasari care alcatuiau cea mai mare herghelie de cai de rasa din Baragan. Aici se afla, insa, ingropate si comori stravechi strajuite de flacari ireale, de un albastru nelumesc care danseaza in puterea noptii pe necuprinsul campurilor.
Celebru in acest sens este locul denumit La Movila, unde, inainte de Revolutia din 1989, un satean a descoperit in timp ce ara, un ulcior plin cu bani de aur. Fire marinimoasa, localnicul i-a impartit frateste cu ceilalti sateni. Nu a durat mult pana cand despre aceasta isprava a aflat si Militia, care s-a autoinfintat si a confiscat taranilor toate monedele gasite.
Soarta blestemata a comorilor este intarita de povestea lui Gheorghe Prepelita, un satean care a descoperit peste 100 de monezi de aur. Prepelita nu a suflat un cuvant, dar satenii vedeau cum neamul lui isi construieste case si grajduri noi, se imbraca scump, isi cumpara turme de oi si vite. Blestemul comorii nu dormea: la 7 luni de la descoperirea averii, nevasta lui Prepelita se arunca fara motiv intr-o fantana. La cateva saptamani dupa, ginerele sateanului are aceeasi soarta, pentru ca, peste un an de zile, fiica lui Prepelita sa se spanzure de aceeasi fantana.
La fel de sinistru este - spun legendele - si blestemul comorii lui Pintecan, un alt satean care a gasit un butoias cu galbeni de aur ingropat la radacina unui nuc. In noaptea imediat urmatoare, "norocosul" Pintecan aude in vis o voce care-i porunceste sa construiasca o biserica pe locul unde a descoperit banii sau il va ajunge blestemul comorii. Dimineata, Pintecan a ignorat visul, grabit sa se imbogateasca. Si-a impartit comoara in familie si s-a apucat de afaceri prospere. La doi ani de la eveniment, cand se intorcea acasa si-a gasit baietelul de doi ani spanzurat intre gratiile de la patut. In noaptea nenorocirii, a visat din nou aceeasi voce care l-a avetizat ca daca nu face biserica, va fi lovit de necazuri si mai mari. Socat, omul a construit cea de-a doua biserica a satului, care este vizibila si astazi.
Fantomele de pe Dealul Luncanilor
Undeva in inima Moldovei, intre orasele Iasi si Pascani, se fla satul Sarca din care se poate ajunge in comuna Luncani. Faptele stranii petrecute aici avertizeaza orice drumet care vrea sa plece la ceas de seara spre Luncani. Mai ales daca drumetul este un om bun cu inima curata, deoarece fantomele pripasite in aceste locuri, pandesc in special pe cei cu suflet bun. Stau marturie in acest sens, intamplarile inspaimantatoare prin care au trecut destul de recent oameni precum Elena Surugiu, Petruta Muscalul, Maria Piper si altii.
Salasul fantomelor din zona este cantonat undeva la captul unui iaz secat, unde - conform povestilor - oamenilor le apar stafii care-i urmaresc cale de 3 kilometri pana in satul Goesti. Batranii povestesc ca in locul blestemat au fost ingropati fara imparatasanie si lumanare multi soldati ucisi in 1917, in decursul primului Razboi Mondial. Astfel se explica de ce zeci de drumeti spun ca au vazut odata cu caderea noptii, siluete translucide, albe si tacute care pluteau alaturi de ei, intotdeuna pe partea dreapta a drumului. Batranii spun ca soldatii-fantome, care acum sunt prinsi intre lumi, stafiile lor aparandu-le in special oamenilor cu suflet bun si copiilor, asteapta ca pe dealul Luncanilor sa se faca o slujba de pomenire a sufletelor si o sfintire a locului.
Costesti, locul unde duhurile dau cu pietre
Localitatea Costesti din judetul Arges a figurat acum cativa ani in toiul dezbaterilor specialistilor in paranormal. Cazul in sine a fost observat si filmat de numerosi martori oculari, ceea ce-i da un plus de credibilitate. Totul a inceput in noaptea zilei de 20 martie 1997, cand asupra casei familiei Panait Draghici s-a abatut din senin o ploaie de pietre de diferite dimensiuni, in urma careia atat proprietarii, cat si vecinii lor s-au ales cu o spaima sora cu moarte, precum si cu acoperisurile distruse si ferestrele sparte. Dupa prima seara "paranormala", ploaia de pietre a continuat a doua zi, tot la lasarea serii. Pana in noaptea de 24 martie, inainte de sarbatoarea de Bunavestire, intamplarea s-a repetat consecutiv in fiecare seara, politia locala din Costesti rezumandu-se la a observa ciudatul fenomen alaturi de tot satul, dupa care a intocmit un raport de pagube si distrugere fara faptas. Dupa Bunavestire, ploaia de pietre a incetat brusc. Linistea a durat doar pana pe 29 august 1997, cand tirurile de pietre aruncate de maini invizibile au reinceput mai violent decat in primavara. Oamenii au apelat la Georgica Cretu, preotul paroh din Costesti care a venit in casa lor chiar in timpul unei ploi de pietre pentru a citi cu glas tare Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Spre surprinderea tuturor, pe intreaga durata a slujbei atacul a incetat, pentru a reincepe insa la scurt timp dupa aceea…
Culmea manifestarilor bizare din Costesti s-a inregistrat pe 4 septembrie 1997. In acea zi, mobilele au inceput sa se miste prin casa dintr-o camera in alta, mutate parca de niste carausi invizibili. Peste doar cateva zile, crestinii urmau sa sarbatoreasca Nasterea Prea Sfintei Fecioare Maria. Linistea s-a asternut de atunci asupra gospodariei familiei Draghici. Entuziastii fenomenelor paranormale sunt de parere ca atacul s-a datorat unor demoni sau unor furtuni magnetice. Altii inainteaza ipoteza unui fenomen evident de Poltergeist. Faptasa ar fi fost Achilina Marciuc, o femeie care pe parcursul intregii sale vieti s-a certat cu familia Draghici. Mai mult, in timpul acceselor sale de furie, batrana Achilina arunca cu pietre in casa vecinilor sai. Achilina Marciuc a murit singura intr-o mizerie crunta pe data de 11 august 1987. Se pare ca spiritul neadormit al batranei i-a urat atat de mult pe membrii familiei Draghici, incat a dat cu pietre in casa vecinilor atat in lumea acesta, cat si de pe lumea cealalta…
Poeni, satul blestemat de lupi…
Satul Poeni de la poalele Muntilor Poiana Rusca ascunde niste intamplari care ar face cinste oricarui roman de groaza marca Stephen King. Cazul cuprinde o serie de atacuri ale lupilor indreptate asupra mai multor sateni. O femeie, Maria Sarbu, a fost chiar omorata si devorata de ceea ce, la prima vedere, pare un lup. Insa toti zoologii afirma ca, de obicei, lupii nu ataca oamenii decat daca sunt turbati, ceea ce in povestea de fata este putin probabil. Totodata, in nicio circumstanta lupii nu devin mancatori de oameni, fenomen care se intalneste doar in cazul tigrilor, leilor si leoparzilor. Misterul de la Poeni se adanceste si mai mult daca luam in calcul faptul ca in zona respectiva nu mai existau lupi de peste o suta de ani.
Batranii satului sunt de parere ca faptasul nu a putut fi in ruptul capului un lup obisnuit, ci ca animalul care a atacat oamenii din Poeni a fost un lup necurat, un strigon, cum se spune in aceste parti strigoiului. Cei care au scapat povestesc ca fiara din alta lume arata precum un caine mare, negru cu blana zburlita, care nu lasa urma pe zapada sau prin praf atungi cand fuge, ca si cum ar fi plutit. De asemnea, povestile spun ca aratarea disparea instantaneu daca oamenii apucau sa-si faca semnul crucii sau sa roasteasca o rugaciune. Drac sau suflet neadormit de strigoi, nu se stie exact ce a atacat satul Poeni. Oamenii sunt de parere ca povestea neamului muscat de fiara necurata incepe acum peste doua sute de ani, cand cineva din familia respectiva ar fi omorat un alt satean pentru a-i fura o arma foarte valoroasa. Cel ucis era unicul fiu al unei batrane care in ziua inmormantarii ar fi aruncat in cimitir un greu blestem asupra neamului ucigasului fiului sau.
Balta Vrajitoarelor
Satul Boldesti. Padurea Boldu-Creteasca. Langa Bucuresti, la doar 30 de minute distanta de padurea Cernica, exista o balta blestemata, recunoscuta si temuta inclusiv in prezent de localnici. Ascunsa in mijlocul padurii Boldu-Creteasca, balta este la prima vedere un banal ochi de apa de dimensiuni mai mult decat modeste, cu un diametru de doar 5 metri. In ciuda aparentei obisnuite, se spune ca peticul de apa este inconjurat de forte din alte lumi si este loc de manifestari inexplicabile.
Faima baltii este demult cunoscuta de vrajitoarele tiganci care se aduna din lumea intreaga aici, in prejma noptilor de Sfantul Gheorghe, Sanziene si Sfantul Andrei, atunci cand se spune ca se deschid temporar portile spre celelalte taramuri. Balta este un loc al puterii transmis din generatie in generatie in randul vrajitoarelor. Se pare ca orice vraja, blestem sau dezlegare spuse pe malul acestei mici balti ascunse la marginea Bucurestilor se indeplineste negresit. Parca pentru a adauga un miez de adevar in povestea vrajitoarelor, exista oameni care au observat in preajma baltii o serie de fenomene ciudate precum fulgere globulare si furtuni iscate din senin in perimetrul restrans al baltii. De asemenea, numeroase animalele (cai, vite, oi, capre, caini sau pisici) refuza sa bea apa de aici, preferand parca sa moara de sete decat sa se adape din balta.
Balta, care are o adancime de doar un metru si jumatate, nu seaca, nu se mareste, nu se micsoreaza niciodata - indiferent daca este seceta sau ploua abundent. Cu toate acestea, conform legendelor, balta pare a nu avea fund: oamenii din zona spun ca au aruncat in ea un bolovan greu de 20 de kilograme. Acesta ar fi disparut fara urma in doua saptamani…
Unde se află duhurile necurate?
Demonii se găsesc în văzduh, adică în spatiul de sub cer, pe suprafata pământului si în iad. "Intinderea dintre cer si pământ, tot abisul pe care îl vedem cu ochii, văzduhul, pământul, servesc drept sălăsluire duhurilor necurate, alungate din Cer"(Sf. Ignatie Brianceaninov).
In Cartea lui Iov, satana este înfătisat ca rătăcind pe întinderea nemărginită a pământului. El cutreieră pământul "dând târcoale, chinuit fiind de o ură neîncetată fată de neamul omenesc"(Iov 1,7).
Sfântul Apostol Pavel numeste pe demoni "duhurile răutătii, care sunt în văzduhuri" (Efes 6,12), iar pe căpetenia lor "stăpânul văzduhului" (Efes. 2,2). Demonii pot reprezenta sursa diferitelor boli si suferinte, deci pot intra în oameni si animale pentru a le chinui (Luca 8,33; 13,16).
Demonii trăiesc în ape, iar acest lucru îl stim din învătătura Bisericii Ortodoxe, care în rugăciunile sale de sfintire a apei roagă pe Dumnezeu să curete apa de posibila prezentă acolo a duhurilor necurate.
Părintele Serafim Rose, vorbind despre locurile propriu-zise ale Raiului si ale Iadului, spune că aceste locuri se găsesc în afara coordonatelor sistemului nostru spatio-temporal. Deci sufletele oamenilor din Rai sau Iad se află într-un spatiu de o altă natură, care începe nemijlocit de aici, dar se întinde ca si cum ar fi în altă dimensiune.
In timpurile noastre, satana, căpetenia demonilor, se află în Iad. Sf. Prooroc Isaia a prevestit acest sălas al satanei: "Si acum tu cobori în Iad, în cele mai de jos ale pământului"(Is. 4,15). Cele prezise s-au împlinit odată cu venirea Domnului nostru Iisus Hristos pe pământ, care l-a legat pe satana pentru toată perioada dintre cele două veniri pe pământ ale Sale: "l-a aruncat în adânc si l-a închis si a pecetluit deasupra lui" (Apoc. 20,3). Inainte de cea de a doua venire a Domnului Iisus Hristos pe pământ: "Satana va fi dezlegat din închisoarea lui (din lad) si va iesi să amăgească neamurile, care sunt în cele 4 unghiuri ale pământului" (Apoc. 20,7).
Din vietile Sfintilor aflăm că mai marele demonilor se află în Iad, iar la suprafata pământului si în văzduh se află diavolii condusi de căpeteniile lor, adică de duhurile necurate, din clanurile superioare. Demonii coboară în Iad pentru a-l informa pe satana asupra celor săvârsite de ei si asupra a tot ceea ce se petrece pe pământ si pentru a primi noi porunci si instructiuni de la stăpânul lor.
După căderea lui Adam si a Evei din Rai, mintea omenească a pierdut harul lui Dumnezeu, care o apăra de duhurile necurate. Diavolii au astfel puterea de a intra în mintea omului si de a-i insufla gânduri păcătoase. Demonii pot să intre în oameni cu toată esenta lor volatilă. Demonul care intră în acest fel în om nu se amestecă cu sufletul, ci trăieste în trupul oamului, posedând în chip fortat sufletul si trupul. Datorită imaterialitătii si subtilitătii lor, demonii pot intra într-un număr foarte mare în om (Luca 8,30).
Sfântul Grigorie Teologul spune că: "Diavolul nu poate pune stăpânire pe noi în întregime, prin nici un fel de mijloace. Dacă stăpâneste puternic unii oameni, acest lucru se datorează faptului că acestia s-au lăsat stăpâniti de ei, de voie bună, fără să se împotrivească" (Iacob 4,7). Deci instalarea directă a duhului necurat în om se face numai cu îngăduinta lui Dumnezeu, constituind adesea urmarea vietii desfrânate si usuratice a celui păcătos. Sunt însă si cazuri în care oamenii de bună voie se leapădă de Hristos si în cadrul unor rituale demonice primesc pe diavoli (satanistii, masonii, New Age...). In alte situatii, Dumnezeu îngăduie diavolilor să se sălăsluiască si să lupte pe oameni, pentru ca acestia să se roage mai mult si din cauza suferintelor să nu mai păcătuiască. De remarcat este si faptul că cel mai des se întâlneste nu instalarea diavolului în om (îndrăcirea), ci posedarea omului de diavol, prin subordonarea sufletului său vointei demonice. Drept exemplu ne poate servi Iuda. Cuvintele Sfintei Evanghelii că a intrat satana în Iuda nu se interpretează că Iuda s-ar fi îndrăcit. Sfântul Apostol Ioan spune că: 1. Satana a pătruns mai întâi în sufletul ucenicului, datorită lăcomiei acestuia de bani (In. 12,6); 2. După aceasta a pus stăpânire pe inima lui (Ioan 13,2); 3. In cele din urmă a intrat satana desăvârsit în el (Ioan 13,27).
Aici avem un exemplu grăitor de posedare treptată de către diavol a sufletului păcătos, datorită pasiunii crescânde a acestuia pentru bani, băutură, desfrânare si celelalte păcate. Duhul necurat se poate înfătisa sub chip prefăcut, întinzând o cursă sau alta. El reprezintă fie răul evident, fie că se transformă în înger luminos, luând chipul binelui si cucerind astfel mintile noastre.
Prea bunul Dumnezeu nu îngăduie diavolilor ca să lupte pe oameni peste puterile lor, ci în aceste lupte îi dă omului putere ca să poată birui. Dumnezeul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care este întemeietorul virtutilor, dă putere crestinilor care se luptă cu diavolii si în acelasi timp smereste mânia înversunată a duhurilor necurate, care, fără îngăduinta lui Dumnezeu, nu pot ispiti pe oameni (Iov. 1,12). In lupta cu oamenii, diavolul încearcă să influenteze trupul, simturile, vointa si imaginatia. Dar cum actionează duhurile necurate asupra trupului omenesc? S-a văzut limpede că demonii, cu îngăduinta lui Dumnezeu, pot să ucidă pe oameni sau să abată asupra lor diferite boli si să intre în ei, adică să le stăpânească trupul (Iov 1,13-19
Misticism si delir mistic
Delirul mistic este
delirul ce are ca tema centrala ideile delirante mistice sau religioase.
De la inceput, dorim sa separam semantic notiunea de delir – tulburare
de constienta cu modificarea starii de luciditate (din latinescul
delirium – aiurare) – de cea de idee deliranta (din latinescul de lira –
alaturi de brazda), prin care se intelege o tulburare de gandire
caracterizata printr-o idee sau un sistem de idei patologice ce au
urmatoarele trasaturi:
- Un mod eronat de judecata care domina gandirea bolnavului si ii modifica in sens patologic comportamentul;
- Impenetrabila la contraargumente logice, imposibil de confruntat in ciuda contradictiilor evidente cu realitatea;
- Incompatibila cu o atitudine critica, bolnavul fiind incapabil sa-i recunoasca esenta patologica.
O definitie mai simpla a ideii delirante
este aceea a unei idei in dezacord cu realitatea, dar in a carei
realitate crede bolnavul, impenetrabila la argumentele logicii formale
si care-i modifica conceptia despre lume, comportamentul si trairile.
Ideile delirante au si un aspect
afectiv, delirurile fiind sustinute de un suport afectiv si volitiv cu o
mare energie care le confera forta, intensitatea si durabilitatea,
vorbindu-se despre o grupare ideo-afectiva, ideile fiind insotite de o
mare incarcatura emotionala. In functie de continutul lor tematic,
ideile delirante pot fi impartite in idei de persecutie, hipocondriace,
de gelozie si erotomanice, de filiatie, de grandoare, de relatie, de
influenta, metafizice, de inventie, de reforma, mistice etc. Ideile
delirante nu apar izolate, ele avand tendinta de a se articula si
sistematiza, restructurand gandirea intr-un mod particular, realizand
diferite tipuri de deliruri, mai mult sau mai putin sistematizate, mai
mult sau mai putin bizare. Delirul modifica afectivitatea si perceptia
individului, angajand intregul psihism al acestuia.
In delirul mistic, bolnavul are
convingerea ca este purtatorul unei misiuni de ordin moral, religios,
spiritual. El este menit fie sa reinstaureze armonia si pacea in lume si
sa raspandeasca pacea si credinta, fie sa-i curete de pacate pe semenii
sai si sa indeparteze demonii. In tesatura delirului, de inspiratie
biblica, apar adeseori tulburari de perceptie de tipul halucinatiilor
vizuale sau auditive, in care bolnavul aude si vede ingeri, diavoli sau
sfinti si profeti.
Ca si in alte deliruri, debutul
delirului mistic este de cele mai multe ori insidios, progresiv, putand
dura saptamani, luni sau chiar ani. In faza predeliranta, bolnavul are
tendinta de a se izola, poate deveni suspicios, iritabil, preocupat
excesiv de semnificatia unor evenimente, gesturi, simboluri,
schimbandu-si treptat felul obisnuit de a trai pana atunci. Este
receptiv la orice ar putea sa-i serveasca drept argument pentru
sustinerea falselor sale credinte. Treptat, ajunge sa fie inabordabil in
fata unor explicatii logice. In debutul brusc, bolnavul are revelatia,
intuitia principalei sale idei delirante in jurul careia construieste
apoi delirul.
Delirul mistic poate aparea in orice tip
de psihoza. Il intalnim in schizofrenia paranoida, in care bolnavul are
tendinta de a se identifica cu Iisus sau chiar cu Dumnezeu. De cele mai
multe ori, bolnavul adopta modul de comportament, felul de a se imbraca
si de a vorbi al reprezentarii pe care o are despre sfinti. Ideile
mistice pot fi insotite de idei persecutorii, convingerea ca este
victima unui complot, idei de influenta in care bolnavul crede ca asupra
sa se exercita influenta exterioara a diavolului sau a lui Dumnezeu
care vorbeste prin gura lui, a fortelor oculte ale unor secte. Pot
aparea si idei delirante de transformare sau posesiune, in care bolnavul
are convingerea ca in propriul corp a intrat un duh, un demon sau un
inger. De asemenea, putem intalni delirul mistic in tulburarea afectiva
bipolara cunoscuta si ca psihoza maniaco-depresiva, fie in faza
depresiva – in episodul depresiv major, cu elemente psihotice,
melancoliforme, fie in episodul maniacal, expansiv, unde este trait ca o
stare de exaltare. In depresia majora cu elemente psihotice, ideile
delirante se pot insoti de idei de ruina si de idei de inutilitate,
nedemnitate si umilinta, bolnavul considerandu-se nevrednic de dragostea
lui Dumnezeu sau a semenilor sai, refuzand sa primeasca orice fel de
ajutor, atentie sau compasiune. Pe de alta parte, in episodul maniacal,
alaturi de delirul mistic, apare de cele mai multe ori un delir de
grandoare si omnipotenta. Bolnavul are convingerea ca este o persoana
insemnata care porunceste celorlati, ii pastoreste. Delirul mistic se
poate manifesta si in psihozele din epilepsie (in special din epilepsia
temporala), in care pot aparea viziuni, senzatii sublime insotite de o
lumina stralucitoare (denumita de William James fotism sau ceea ce
neurologii de azi considera a fi aura vizuala).
Trebuie tinut cont ca de-a lungul
istoriei conceptul de boala psihica nu l-a acoperit pe cel de nebunie,
iar implicatiile pe care termenul l-a avut in viata de zi cu zi a
individului sunt complexe si relativ greu de delimitat. Se poate afirma,
mai ales din perspectiva antropologica, ca boala nu are validitate si
valoare decat in interiorul unei culturi ce o recunoaste ca atare.
Potrivit acestei abordari, asupra perceptiei bolii intervine timpul
istoric. Acum 100 de ani indivizii cu o viata religioasa considerata
iesita din comun erau diagnosticati ca isterici, in urma cu 50 de ani,
ca schizofrenici, in ultimii ani, ca bipolari sau borderline.
Ceea ce denumim astazi, conform
criteriilor din DSM IV, tulburare afectiva bipolara era descris fie ca
manie, fie ca melancolie. Psihoza disociativa era descrisa in spectrul
larg al isteriei, iar cei cu tulburari delirante paranoide erau numiti
fanatici. Fanaticii au descoperit un Adevar si protejeaza acest Adevar
printr-o logica distorsionata, impartind maniheist lumea in prieteni sau
dusmani. Ei devin uneori lideri carismatici si atrag adepti,
oferindu-le ca punct comun, cel mai adesea, o teorie a conspiratiei care
se constituie in pericol comun. Fanaticii religiosi sunt rareori
considerati sfinti, deoarece caracteristicile lor paranoide de
suspiciune, neincredere si iritabilitate nu se potrivesc cu virtutile
crestine ale caritatii si umilintei. Istericii, in schimb, nu atrag la
fel de multi aderenti, desi sunt imitati de altii. Fiindca, in general,
nu au calitati de lider, pentru ca nu dezvolta teorii conspirationiste,
pentru ca sunt mai putin convingatori si nu prea sunt luati in serios,
ei sunt mai putin periculosi din punct de vedere social. Daca marca
fanaticului este paranoia, marca istericului este sugestibilitatea, in
felul acesta putand usor intra si iesi din stari alterate de constiinta.
Istericul medieval avea viziuni, stigmate, era taumaturg si vizionar.
Daca exista motive pentru care misticii medievali si ascetii eroici pot
fi considerati isterici, acestea trebuie cautate in zona
sugestibilitatii, a exhibarii dramatice a afectelor si a tendintei catre
stari alterate de constiinta, zone in care misticismul si isteria se
pot suprapune.
Astazi, delirul mistic este din ce in ce
mai rar intalnit. Delirurile sunt din ce in ce mai centrate in jurul
unor idei delirante cu teme precum conspiratii politice, iradiere,
furtul gandirii prin televizor sau antene de telefonie, influentarea
comportamentului intr-un mod subliminal prin Internet, telefonie mobila
sau reclame. Chiar si moda rapirilor de extraterestrii este din ce in ce
mai depasita. Atunci cand el apare, trebuie distins de misticism.
Conform Dictionarului Explicativ al
Limbii Romane, misticismul este credinta in existenta unor forte
supranaturale si posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste
forte (prin revelatie, intuitie, extaz). Este o definitie simplista care
nu surprinde natura misticului si misticismului. Misticismul se refera
de obicei la un mod de viata atasat stradaniei de a atinge o experienta
directa si personala cu divinitatea. In mistica crestina medievala,
misticul este o persoana care cauta prezenta imediata sau unirea cu
Dumnezeu, iar o experienta mistica este experienta transcendenta a
existentei in prezenta lui Dumnezeu intr-un mod care difera de
experienta comuna a gandului indreptat catre Dumnezeu sau a rugii
inchinate lui Dumnezeu. Psihiatria si psihologia traditionala au fost
intotdeauna tentate sa considere ca misticismul si ascetismul eroic sunt
manifestari ale vreunei boli psihice, fara sa conteze natura acestei
boli in sine, entuziasmul religios excesiv fiind diagnosticat in functie
de tendintele in voga ale momentului. Cu putine exceptii, majoritatea
psihanalistilor tind sa fie, daca nu anti-mistici, cel putin
non-mistici, legand misticismul de perceperea unor structuri sau procese
psihice mai profunde de Eul constient. Freud nota: Misticismul este
perceperea obscura a Sinelui de catre Eu. Se vorbeste in psihanaliza
despre trairea mistica referindu-se la sentimentul oceanic pe care-l da
timpuriu fuziunea fat-mama. Psihanaliza este aliata stiintei, prea
sofisticata pentru a fi mistica. Impreuna cu psihiatria este capabila sa
demonteze experienta mistica.
Din punctul de vedere al psihiatriei, o
parte dintre mistici sau sfinti ar putea fi usor catalogati ca bolnavi
psihici. De altfel, acesta nu este un punct de vedere modern. Nebunia si
crestinismul merg mana in mana, cel putin din punctul de vedere al
filozofilor greci si romani ai primelor secole crestine. Principalele
scrieri ale crestinatatii au fost studiate cu mirare de mari filozofi
din Imperiu Roman: a invia un corp parasit de suflet o data cu trecerea
in nefiinta era o adevarata nebunie pentru filozofii greci si romani. Ca
atare, invierea din morti din Noul Testament era inteleasa ca o inviere
a corpului. Si acesta este doar unul din motivele pentru care filozofii
gaseau crestinismul drept nebunesc; si alte credinte crestine, mai ales
cele referitoare la extaz, erau asemanate cu termenul de mania din
opera platonica.
Crestinii erau considerati nebuni,
prosti si idioti, iar la aceste acuzatii ei raspundeau ca este normal sa
fii condamnat de standardele ostile ale unei vieti tranzitorii. Pavel
nu doar arata faptul ca adevarurile crestine pot parea multora drept o
dovada de nebunie, el merge mai departe: crestinismul este nebunesc in
adevaratul sens al cuvantului. Este nebunia lui Dumnezeu (to morwn tou
qeou). Parintii Bisericii au interpretat aceste spuse in intelesul lor
direct: Dumnezeu dorind sa salveze lumea cu intelepciunea sa, a decis sa
o salveze printr-un act de nebunie divina. Actul nebunesc a lui
Dumnezeu a fost crucificarea singurului sau fiu.
Crestinii actioneaza straniu, dar in
acord cu aceasta nebunie divina: se implica excesiv in acte de caritate,
traiesc stari de transa si de extaz, au experiente vizionare si
mistice. Crestinismul se raspandeste in intregul Imperiu Roman si o data
cu el si practicile religioase extatice (incluzand si extazul
caritabil). Principala sursa din scrierile platonice referitoare la
nebunia divina este in invataturile lui Socrate din Phaidros. Socrate nu
considera ca mania este un lucru rau; sanatatea este intr-adevar de
dorit, dar numai pana la un punct, cea mai de pret binecuvantare fiind
mania divina, dar a zeilor. Aceasta manie acopera patru aspecte:
profetia, revelatiile si initierile mistice, inspiratia poetica si
nebunia iubirii reciproce.
Asadar, unde se termina misticismul si
de unde incepe delirul mistic? Persoanele profund religioase traiesc si
actioneaza pornind de la premisa ca exista o paralela stransa intre
transcendent si realitatea materiala si ca acest transcendent poate
interactiona – si o face – cu lumea materiala pe care se bazeaza
notiunile generale de cauzalitate. Daca aplicam criteriile ce guverneaza
realitatea fizica transcendentalului, orice persoana care crede pare sa
se inscrie in sfera psihopatologiei. Judecarea starii de sanatate
psihica se bazeaza de multe ori pe modul in care experientele mistice
par sa modifice persoana care le experimenteaza in bine. Atunci cand
functionalitatea socio-profesionala si familiala este afectata,
psihiatrul este antrenat sa priveasca aceste fenomene ca patologice.
Jackson si Fulford au incercat sa examineze prezenta fenomenelor
psihotice in contextul experientelor religioase si au ajuns la concluzia
ca halucinatiile si credintele religioase neobisnuite pot aparea in
forma unor experiente spirituale benigne ce nu pot fi intelese sau
diagnosticate in mod traditional.
Omul secolului XXI are de intampinat un
obstacol major in calea intelegerii misticismului: faptul ca nu exista
un model de acceptare a unui tip de ascetism sanatos si constructiv si a
exprimarii intens afective a uniunii cu Dumnezeu, adica tocmai a
componentelor proeminente ale spiritualitatii medievale. Modelul, atat
cel secular, cat si cel religios, pe care il avem azi pentru ascetismul
eroic este in primul rand unul medical, care priveste actiunile
autoagresive drept semn al bolii psihice. Durerea este ceva care trebuie
evitat, nu cautat, care nu are nici un fel de efect mantuitor. Pe de
alta parte, viziunea occidentala asupra misticismului si a
spiritualitatii in general a fost puternic influentata de modele
orientale care accentueaza tehnici meditative si contemplative
linistite, ce au facut din misticism ceva respectabil si chiar la moda.
Totusi, orice model mistic cu ton puternic emotional continua sa fie
categorisit ca exagerat, psihopatologic.
Cat de departe se poate intinde
conceptul de normalitate pentru a putea include comportamentele de
ascetism eroic? Contextul in care apare cautarea unui ideal religios
trebuie sa ne faca foarte atenti in aplicarea categoriilor
psihopatologiei.
Rau sau bun ?
Daca spunem ca satana este
cheia crestinismului, fundatia acestuia, multi oameni ar fi
nemultumiti, iar daca punem intrebarea: “Exista satana?” unii ar
raspunde “Da, el exista!”; altii ar nega existenta lui, iar altii ar
spune ca nu a fost nimic mai mult decat o personificare a “raului”, a
fortelor “malefice” ce dominau impreuna cu cele “bune” natura
inconjuratoare si implicit natura omului.
Se spune ca frica e un sculptor, un
pictor, un artist. Orice trib, comunitate mica sau mare de oameni care
au indurat furia unui vulcan, furtuni mari, cutremure s.a.m.d. credeau
in existenta diavolilor (diavolului). Pe malurile raului Gange dominau
cei mai puternici dintre diavolii cunoscuti pana acum, Asura care aveau
un scop unic, acela de a lupta cu zeii buni numiti Deva. Persienii au
modificat aceasta, transformand zeii Deva (Ahriman – zeu rau al
persienilor) in rai si Asura (Ormuzd – zeu bun al persienilor) in buni,
desi o parte credeau ca in final raul va invinge. In Egipt, Set (Typhon –
o denumire populara) era imparatul Raului, pe cand Osiris era un zeu
bun. Set si legiunile sale de diavoli au luptat impotriva omenirii si a
pierdut. Printre greci, dusmanii zeilor erau titanii; Ate era zeita ce
ispitea, ea reusind sa ispiteasca chiar zeul zeilor. Dupa cum vedeti
ideile despre zei se schimba in timp. Spre exemplu pe vremea lui Socrate
diavolii nu erau spirite rele ci ingeri pazitori. Noi ne obtinem
diavolul de la Evrei care la randul lor, l-au preluat de la
Babilonieini. Evreii erau interesati de demonologie, iar la un moment
dat se credea ca existau noua tipuri de demoni: Beelzebub – printul
zeilor falsi al altor natiuni; Apollo – printul mincinosilor; Belial –
printul facatorilor de pagube; Asmodeus – printul diavolilor
razbunatori; Satana – printul vrajitoarelor si magicienilor; Meresin –
printul diavolilor locali ce cauzau epidemii si furtuni; Abaddon – ce
cauza razboi, tumultos si combustii; Diabolus – care duce la disperare o
persoana; Mammon – printul ispititorilor.
Se credea ca vrajitoarele si magicienii
se intalneau pentru a creea “sabatele”, adica orgii. Desigur, acesti
oameni purtau semnul diavolului imprimat in piele. Apoi a aparut ideea
ca acesti oameni posedati de diavoli se transforma in animale (caini,
pisici sarpe, depinde de zona). In intervalul doar de doi ani intre 1598
si 1600, in Franta au fost acuzati in fata unui judecator si condamnati
la moarte aproape 600 de barbati si femei pentru ca s-au transformat in
animale (martorii de obicei au fost vecini sau dusmani ai acuzatilor).
Desigur crestinii nu cred in diavolul egiptenilor sau al hindusilor. Ei
spun despre acestia ca au fost creati (exact in aceeasi maniera ca si
crestinii).
In istorie nebunii au fost inspirati,
epilepticii posedati si apoplexia era munca unor forte necurate. In
natura lucreaza forte pe care noi le numim bune si forte pe care noi le
numim rele, omul le-a desenat, in concluzie le-a modelat sa creeze
imaginea lor in mintea constienta. Daca Satana ar muri, ar crea Dumnezeu
altul?
Pisicile negre - "prezicatoarele" cu blana ca noaptea
Multe superstitii, in centrul carora domneste aceasta minunata felina cu blana de culoarea noptii, au "supravietuit" din vremurile indepartate ale anticei Caldei pana in zilele noastre.
De unde vine superstitia?
Toate pisicile sasaie si scuipa atunci cand sunt speriate sau enervate,dar daca pisica este neagra, atunci lucrurile se schimba radical. Imediat acest comportament - care este totusi natural, defensiv - este asociat cu prevestirea raului sau ghinionului si este privit ca mesaj venit din iad.
In acest caz, animalul nervos nu mai este o simpla felina,ci o viziune nefasta, care trezeste repulsie si frica. Si astazi exista multe persoane care nu se sfiesc sa afirme ca pisica este "diavolul inpersoana".
Unul dintre motivele care a determinat aparitia superstitiei este faptul ca pisica neagra a reprezentat obiectul de cult al religiilor pagane ale antichitatii. De aici, probabil, a aparut si aversiunea Bisericii Crestine fata de felina neagra, ura care a condus la reunirea intr-o singura categorie a ereziilor religioase si a ocultismului asistat de acest fel de pisici.
Sentimentul de aversiune fata de acestea nu este prezent doar in cultura noastra. Inca din antichitate, caldeenii aveau credinta ca pisica neagra este prevestitoare de rele si, pentru a indeparta ghinionul, foloseau exorcizarea strigand: "Hilka! Bescha!" - "Dispari! Blestemato!".
Se pare,insa, ca samanta urei inversunate fata de pisica neagra a fost adusa si in vechea noastra Europa. Cultul pagan inchinat zeitei Freia sau cel inchinat zeitei Holda, prevedea desfasurarea ritualului de initiere numai in prezenta unei pisici negre, iar vrajitoarea care dorea sa se alature cultului se prezenta la intalnire deghizata in pisica neagra.
Pe parcursul desfasurarii acestuia, vrajitoarele strigau cu frenezie "Har! Sabbat!". Multe legende din Europa de Nord mentioneaza Sabatul Pisicilor, care are loc in noaptea de Craciun.
Conform unei alte legende medievale, in ziua Judecatii Universale oamenii vor vedea pisicile negre agatate de zidurile infernului. In cartea "Evanghelia Diavolului", de exemplu, se afirma ca pisicile negre au facut un pact cu diavolul, prin care aveau dreptul sa-si bata joc de oameni in vinerea mare.
Papa Gregorio al IX-lea a emis o lege prin care ii condamna pe cei care se faceau vinovati de crima deosebit de grava de a creste o pisica neagra, aceasta culoare simbolizand raul si rusinea.
Incepand din secolul al XV-lea si pana in secolul al XVII-lea, literatura abunda in scrieri despre vrajitoare si pisicile lor negre. Chiar si rezumatele proceselor intentate femeilor suspectate de practicarea magiei negre sunt pline de referiri la pisici negre.
De exemplu,in dosarul unei cauze se poate citi ca, in anul 1586, o femeie penume Anne Winkelzipfel a fost condamnata pentru vrajitorie deoarece a vizitat casa unui anume Jacques Boille deghizata in pisica negra, pentru a atrage asupra stapanului casei un grav blestem. Mai mult, in anul 1861, dramaturgul francez Regnard a scris ca, in timpul calatoriei sale din Laponia, a intalnit strigoi ai zapezii care aveau puterea dea transforma oamenii rai in pisici negre.
SI-A LUAT IUBITA DE SOTIE INAINTE DE INMORMANTARE CE CATEVA CLIPE......
INCREDIBIL!!!!!!
http://www.220.ro/video-news/A-Luat-O-De-Sotie-Inainte-S-O-Ingroape/MW0w4MOyrh/
http://www.220.ro/video-news/A-Luat-O-De-Sotie-Inainte-S-O-Ingroape/MW0w4MOyrh/
SEX PE PODUL DE LANGA SCOALA
Doi adolescenţi fac sex pe un pod, în apropierea şcolii!
Doi adolescenţi au vrut să-şi condimenteze viaţa sexuală aşa că, în plină zi, pe un pod intens circulat, şi-au dat hainele jos şi au dat frâu liber pasiunii.
Podul respectiv se afla chiar în apropierea unei şcoli, iar în timpul actului sexual au fost întrerupţi de mai multe ori, căci treceau copii pe lângă ei. După şase minute de nebunie, cei doi şi-au tras pantalonii şi au plecat fericiţi.!!!!!!!!!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)