Flori rare din Romania

Romania este o tara daruita de natura cu nenumarate bogatii si comori. Desi florile sunt frumuseti perisabile multe sunt adevarate comori ale naturii: trebuie ocrotite oridecate ori ne ies in cale. Iata o lista cu cele mai frumoase dar si rare flori din Romania.

1. Papucul Doamnei (Cypripedium calceolus)

“Cand o vezi pentru prima data, te opresti in fata ei ca in fata unui tablou vestit, dorit sa-l vezi aievea. Deodata nu-ti dai seama: e o bijuterie de safire, rubine si dimanate, cum pare cand picatura de roua se opreste in corola ei, sau un fluture rar, ori vreun colibri ratacit prin plaiurile noastre?” Asa descrie savantul Ion Simionescu gingasa orhidee, cunoscuta sub numele de Papucul Doamnei.

Floarea creste in umbra padurilor de fag sau in locurile mai insorite, calcaroase. Culeasa fara mila, din luna mai pana in mijlocul lui iulie, cand se trece, floarea s-a imputinat, disparand din multe regiuni ale tarii. Azi poate fi intalnita mai ales in cetatile de piatra ale Bucegilor, Ceahlaului, Fagarasului si Retezatului. Primavara, dupa topirea zapezilor, eleganta orhidee rasare din pamant. Pe tulpina dezvolta 4-5 frunze late, cu nervuri proeminente. In varful ei, gingasa, apare o singura floare. Doar una – in schimb de o frumusete neasemuita. Pare un papucel de catifea, de unde si numele. Buza de jos a florii e ca un balconas galben-limoniu, stropit pe dinauntru cu puncte si linii rubinii. Inlauntrul lui este ascuns nectarul cautat de insecte. Pe laturi o inconjoara patru petale rosii.

papucul doamnei

2. Sangele voinicului (Nigritella nigra si Nigritella rubra)

“O picatura din sangele voinicului ce lupta cu balaurul-cu-sapte-capete a cazut pe o floare fara culoare. De atunci floarea a devenit purpurie.” Asa spune o legenda despre nasterea acestor gingasa orhidee, intalnite pe prin pajistile alpine, pe branele abrupte si acoperite cu iarba, ori printre stancarii insorite. Florile – inflorescente conice – par rubine stralucitoare in bataia Soarelui. Mirosul lor caracteristic, amintind de vanilia, este atat de patrunzator, incat prezenta podoabei sangerii poate fi simtita de la distanta. Infloresc incepand cu luna mai pana prin august. Cum pot fi deosebite:  unele inflorescente sunt mai rotunde si bat in negru (Nigritella nigra), altele sunt mai lunguiete si mai trandafirii (Nigritella rubra). Culeasa an de an, floarea  de sangele voinicului s-a rarit si nu mai poate fi intalnita decat in anumite locuri.

nigritella nigra

3. Garofita Pietrei Craiului (Dianthus callizonus)

Ion Simionescu descrie astfel aceasta garofita: “Petalele, rasfrante larg, sunt de un ros de carmaz sters. Pe ele sunt trase dungi, in lung, de un rosu mai aprins, iar spre launtrul florii, o rotita de dantela fina cu ochiuri mici, de aceeasi culoare mai inchisa. Urmeaza apoi un cerc alb, cu raze iarasi rosii, iar in mijloc, un joc de verde si alb neintrerupt.”

Acum vreo 120 de ani planta nu era cunoscuta. A fost descoperita pe crestele prapastioase ale Pietrei Craiului, de doi botanisti transilvaneni. Aparitia ei a produs senzatie si nedumerire in lumea stiintei. Pe de o parte, ea nu a mai fost gasita in nici un alt loc din lume, si nici macar pe vreuna din culmile muntoase vecine Pietrei Craiuluii. Pe de alta parte, aceasta garofita nu seamana cu garofitele cunoscute. De astfel originea sa nu este cunoscuta nici azi.

Se crede ca planta reprezinta o specie relicta, apartinand unui trunchi din care s-au desprins actualele garofite alpine intalnite in Europa. Supravietuirea ei in Piatra Craiului s-a explica prin pozitia oarecum izolata a masivului. Dar si aici se gaseste ami ales pe culmea vestica a masivului, dinspre valea Dambovitei, la limita dintre etajele subalpin si alpin, ori ratacita prin iarba ce acopera stancariile din partea inferioara a zonei alpine. Asadar, garofita pietrei craiului e o floare rara, care creste doar intr-un singur loc pe planeta noastra – Piatra Craiului.

Dianthus callizonus; sursa: kallima.sk

4. Floarea de colt (Leontopodium alpinum)

I se mai spune si in alte feluri, dupa loc: albumeala, siminic, floarea reginei, steluta. E simbolul iubitorilor de drumetie la munte. De aceea este cautata si culeasa uneori nechibzuit. Odinioara, floarea de colt impodobea pajistile de pe culmile domoale ale Bucegilor si Fagarasului, dar fiind mai la indemana omului a fost culeasa fara crutare, disparand complet. Azi o mai intalnim sus, pe cetatile de calcar. Si numai in putine locuri, ca in Muntii Apuseni, coboara la 600 m. celor care o intalnesc le amintim recomandarea lui Emil Pop valabila si pentru alte flori: “Aviz staruitor celor care cu toata oprelistea oficiala, nu-si vor birui ispita: sa rupa ori sa taie numai partea aeriana, sa crute organul din care va renaste floarea; pacatul lor va fi mai mic.”

Floarea de colt este o planta de stepa, venita de departe, din tinuturile Asiei, unde pe alocuri creste inalta si deasa ca iarba. De altfel, aspectul ei din pasla are menirea s-o apere de caldura si vantul care sufla in tara de bastina. Face parte din familia composaea. Are tulpina subtire, frunze liniare si flori grupate in inflorescente inconjurate de niste frunze pasloase, ce-i dau un aspect de steluta. In rezervatia botanica din Alba floarea de colti coboara la cea mai mica altitudine – circa 600 m – din Europa.

Leontopodium alpinum