Învăţătoarea - o a doua mamă!

Chiar dacă micuţii nu ştiu exact ce înseamnă şcoala, aceştia s-au dovedit nerăbdători să o cunoască mai bine pe doamna învăţătoare, cea care le va fi “o a doua mamă”, pentru următorii patru ani.
“În ciuda celor 13 de ani de experienţă, emoţiile sunt la fel. Mă ataşez de aceşti copii ca şi când ar fi ai mei” Unii dintre copii mi-au  mărturisit: “Eu m-am pregătit pentru şcoală! Am învăţat deja să fac bastonaşe, acum abia aştept să învăţ literele. Vreau să învăţ bine şi să iau numai premiul I! Doamna învăţătoare e o zână! Când o să mă fac mare, vreau şi eu să fiu învăţătoare”.
Alti copii ceva mai indrazneti: “Îmi place la şcoală, m-am înţeles de minune cu noii colegi. Pe doamna o iubesc! Mi-au dat flori şi m-a pupat pe obraz. Eu când o să fiu mare vreau să mă fac fotbalist!”, a spus un  băietel.......
Şcoala arată bine, însă rechizitele sunt cam scumpe
Per ansamblu, părinţii celor mici s-au declarat mulţumiţi de condiţiile în care vor învăţa copiii lor. “E bine aici. Văd că au pus geamuri de termopan, se vede că a fost zugrăvit de curând, iar băncile sunt ca şi noi. Chiar au făcut investiţii în această şcoală!”, spunea o mămică. “Da, cel mai mult mă bucur că sala este în amfiteatru. Băiatul meu poartă ochelari, aşa că o să vadă bine la tablă, chiar dacă stă în ultima bancă...”, a adăugat un alt tătic.
Singura nemulţumire a părinţilor era legată de preţurile mari la rechizite şi de calitatea proastă a uniformelor şcolare. “Nu am cumpărat mare lucru: un ghiozdan, câteva caiete, un penar, pixuri, carioci, câteva hăinuţe, uniformă, trening şi adidaşi. S-au dus deja 1.000 lei şi sunt sigură că mai sunt multe de cumpărat! Chiar nu ştiu cum o să ne descurcăm cu banii... Noi avem salariul de 600 lei”, spunea o mămică în timp ce aranja de zor uniforma fetiţei.
Chiar si dupa  13 de ani de când lucreaz în învăţământ, de fiecare dată emoţiile sunt la fel de mari.Daca ar fi sa imi aleg o noua cariera as alege-o tot pe cea de dascăl. “Încerc să aduc în clasă atmosfera de acasă. Vreau ca prichindeii să se simtă ca în familie şi să descifreze cu plăcere tainele abecedarului”. Fiind o învăţătoare cu experienţă, am  făcut o comparaţie între generaţiile trecute, dinainte ,la momentul cand am debutat ca invatatoare, şi cele de astăzi. “Copiii sunt mai îndrăzneţi, au personalitate şi sunt sigură că se vor integra mult mai uşor în colectiv şi în programul şcolar”. În continuare, i-am sfătuit pe părinţi ca numai în primele zile să-şi însoţească micuţii la şcoală, după care aceştia vor trebui să se descurce singuri. “Nu am mai întâlnit elevi care să plângă că nu se pot despărţi de părinţi, ei păşind cu tot dragul în clasa  a I a,
cu care au făcut deja cunoştinţă, la o vizită anterioară, cu educatoarea lor”. Micuţii surprinşi şi-au ridicat privirile neîncrezătoare către părinţi. Ei au înţeles că au crescut şi că acum urmează o altă etapă în viaţa lor!!!!!